Filosofia provine din lb. greacă philos ”iubitor de” şi sophia ”înţelepciune”, concepţie generală despre lume şi viaţă, formă a consecinţei sociale, constituind un sistem de categorii şi de propoziţii privitoare la lume sub aspectele sale cele mai generale, precum şi la locul omului în ea. Filosof – individ a cărui viaţă este consacrată căutării adevărului. Un filosof nu este în mod necesar acela care scrie o operă, creează un sistem. Socrate este după Hegel, un ”adevărat filosof ”, tocmai pentru că şi-a trăit doctrina, în loc de a o scrie. ”A fi filosof- spune Socrate- nu constă în a şti o mulţime de lucruri, ci în a fi temperant ”. Filosofia constituie o modalitate specifică de cunoaştere, atitudine şi gândire asupra lumii şi existenţei; prin structura ei teoretică specifică, filosofia tinde să construiască o imagine globală, o reprezentare a lumii în perspectiva totalităţii ei. Mai ales la nivel contemporan dezvoltării cunoaşterii, filosofia apare ca o înfăptuire teoretică precumpănitor mediată, în primul rând de cuceririle şi de generalizările ştiinţei. Fiind totodată şi o atitudine în faţa universului şi mai ales în faţa vieţii, filosofiei îi este specifică dimensiunea axiologică: ea introduce clarificări în ordinea valorilor şi a sensurilor, propune ierarhii de valori şi sensuri în conştiinţa şi practica umană. Perspectiva cunoaşterii filosofice este aceea a clarificării poziţiei şi condiţiei omului în existenţă, cunoaşterea existenţei în totalitatea ei; ea reprezintă forma supremă a conştiinţei de sine a omului, având o funcţie prin excelenţă umanistă. Germenii filosofiei se găsesc în încercările omului primitiv de a-şi lămuri natura lumii înconjurătoare şi raporturile sale cu ea. Ca formă distinctivă , a conştiinţei sociale, structurată în sisteme de concepte şi idei generale, filosofia apare în societatea sclavagistă, ca urmare a lărgirii sferei influienţei active a omului asupra naturii, a dezvoltării capacităţii sale de abstractizare şi de generalizare, ca urmare a creării răgazului necesar pentru meditaţia filosofică, prin separarea muncii intelectuale de cea fizică, generată de scidarea societăţii în clase antagoniste. Filosofia constituie todeauna o formă ideologică a conştiinţei sociale, o componentă a suprastructurii. Totodată filosofia s-a dezvoltat în strânsă interdependenţă cu procesul istoric al dezvoltării cunoaşterii ştiinţifice şi al practicii social-istorice, reflectând într-o formă generalizată acest proces; categoriile filosofice reprezintă punctele nodale ale dezvoltării istorice a cunoaşterii. În antichitate, în condiţiile unei slabe dezvoltări a cunoştinţelor concrete despre natură şi societate, filosofia reprezintă sistem unic , nediferenţiat de cunoştinţe şi atitudini axiologice, care înglobează atât problematica propriu-zisă, cât şi datele concrete, empirice privitoare la realitate. Dar încă din antichitate a început procesul delimitării, bineînţeles relative, dintre ştiinţă şi filosofie. În scolastica medievală, poziţia dominantă a religiei a făcut din filosofie ” slujnica teologiei”, în măsura în care era pusă să servească cu deosebire la fundamentarea dogmelor religioase. Până la apariţia marxismului, filosofia a fost concepută adesea ca o ”ştiinţă a ştiinţelor”. În concepţia lui K. Marx, filosofia nu trebuie să fie strict contemplativă, ci activă şi militantă. Metodele generale ale filosofiei sunt dialectica şi metafizica. Reflectând procesul istoric real, istoria filosofiei este istoria formării şi dezvoltării principalelor orientări filosofice , materialismul şi idealismul, şi a confruntării lor creatoare; ea este în acelaşi timp istoria formării şi dezvoltării dialecticii şi metafizicii, a confruntării lor. Îmbinând organic materialismul cu dialectica, materialismul dialectic a devenit o concepţie atotcuprinzătoare şi adecvată realităţii, un instrument de cunoaştere apt pentru studiul legilor de dezvoltare ale naturii şi societăţii, precum şi al legilor gândirii, care au format lungă vreme apanajul filosofiei idealiste. În felul acesta, materialismul dialectic a dat o valoare şi o eficienţă incontestabile atât materialismului, cât şi dialecticii.‘ ‘Mic dicţionar filozofic” (1973) Didier, Julia – Dicţionar de filosofie, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti 2009
Invităm pe cititorii interesați de filosofie la Secția „Împrumut carte pentru adulți”.