A căzut cerul din ochii tăi
Şi s-a fărîmiţat.
A căzut de pe faţa ta soarele
Şi-a îngheţat.
Încremenit e vîntul cel răcoros
Fără harnicele tale mîini.
Căutîndu-te pe tine,
S-au tăinuit izvoarele-n ţărîni.
Ca un pom doborît
Însuşi graiul
Parcă se aude căzînd.
Doamne, atît de singur,
Atît de singur
N-am fost nicicînd!
*
Această pâine
Această pâine rotundă
Creşte pe apă
Ca floarea de lotus –
Pe apa sudorii noastre.
Această pâine albă
Desface-se albă, dulce
Ca floarea de lotus
Sub caldul sărut al luminii.
Această pâine cinstită
Se-nchide
Ca floarea de lotus
Sub ochi scorburos, hrăpăreţ.
*
Acum aștept
Eu ca meșterul Manole
femeia-mi zidii
de vie-n pereți.
Când am ajuns aproape de capăt
cu lucrul,
înnebunisem
de dorul ei.
Voiam să-i văd ochii –
năruii zidul
până la ochi.
Voiam să-i văd gura –
năruii zidul
până la gură.
Voiam brâul să-i cuprind –
năruii zidul
până la brâu.
Voiam să-i mângâi genunchii
striviți –
năruii zidul
până la genunchi.
Voiam să-i măsor
niște încălțări noi –
năruii zidul
până sub tălpi.
Acum aștept
cineva să-mi ia capul:
ori femeia,
ori împăratul.
*
Ca prima oară
Merg pe pământ
Și sun ca vioara.
Toate îmi par că sânt
Prima oară.
Ca un copil
Aștept dimineața,
Până la lacrimi
Mi-e dragă viața.
Orice splendoare
Mă doare,
Mă doare-această floare
Și frumusețea ta,
Și frumusețea ta!
Și-această zi
Ce mâine nu va mai fi,
Nu va mai fi!
Înfiorat spun mamă și tată
De parcă îmi văd părinții
Prima dată.
Ca un copil
Aștept dimineața,
Până la lacrimi
Mi-e dragă viața.
Când mă cuprinzi
Tremur, ah, toată,
De parcă-aș iubi, iubi
Prima dată.
Ca un copil
Aștept dimineața,
Până la lacrimi
Mi-e dragă viața.
*
În mine a lovit străinul
De Paşti sau Denii.
Dar încolţitu-m-au bezmetici
Şi moldovenii.
Că nu suntem români străinul
Pe-a lui o ţine.
Şi-ai mei mai tare-l cred pe dânsul
Decât pe mine.
Basarabie cu jale,
Basarabie,
De pe deal şi de pe vale,
Basarabie!
“Încâlcită-ţi este viaţa”,
Basarabie!
“Ca grâul ce-l bate gheaţa”,
Basarabie!
În mine-au dat şi moldovenii
Necreştineşte.
Ci-s fericit că-n ei românul
Tot mai traieşte.
Ei spun ca nu-s români, ci lacrimi
În piept frământă
Când un Farcaş sau Vicoveanca
Sau Gheorghe cântă.
Basarabie cu jale,
Basarabie,
De pe deal şi de pe vale,
Basarabie!
“Încâlcită-ţi este viaţa”,
Basarabie!
“Ca grâul ce-l bate gheaţa”,
Basarabie!
*
Bradul
Drag ni-i bradul ca un neam,
Noi cântăm, el dă din ram.
Bradul este bucuros,
Că-i cântăm: „O, brad frumos!”
– Unde-ţi place, măi brăduţ?
Între noi sau în codruţ?
– Cum să-ţi spun, măi pui drăguţ?
Între voi şi în codruţ!