A căzut cerul din ochii tăi
A căzut cerul din ochii tăi
Şi s-a fărîmiţat.
A căzut de pe faţa ta soarele
Şi-a îngheţat.
Încremenit e vîntul cel răcoros
Fără harnicele tale mîini.
Căutîndu-te pe tine,
S-au tăinuit izvoarele-n ţărîni.
Ca un pom doborît
Însuşi graiul
Parcă se aude căzînd.
Doamne, atît de singur,
Atît de singur
N-am fost nicicînd!
****
A murit o țărancă
S-a numărat câți s-au pierdut
În focul care a trecut.
În care s-a pierdut și tata,
Dar socoteala nu e dreaptă.
A murit o țărancă la noi,
Infarct miocardic, luați seama.
Printre cei pierduți în război
Socotiți și pe mama.
Ba un război, ba n-a plouat,
Ba lunecă la vale-un sat,
Ba ne amenință atomul,
Nu mai rezistă, doamne, omul!
A murit o țărancă la noi,
Infarct miocardic, luați seama.
Printre cei pierduți în război
Socotiți și pe mama.
Ba un război, ba altceva,
Nu mai rezistă inima.
Infarctul și în sat pătrunde.
Infarct la un țăran? De unde?!
A murit o țărancă la noi,
Infarct miocardic, luați seama.
Printre cei pierduți în război
Socotiți și pe mama.
****
Acasă
Toamna tîrzie
la noi la Lipcani,
rece ca sfecla de zahăr.
Mă trezesc dimineața
cu toate laicerele casei pe mine,
ostenit de greul lor colorat.
„Mă temeam să nu-ți fie frig“,
zice mama.
Vin rudele să mă vadă,
vorbesc în șoaptă afară
ca la priveghi,
să nu-mi tulbure somnul
și tistuiesc pe cei mici
să fie cuminti.
Mă aplec să le sărut mîna,
ele si-o smulg îndărăt:
„Nu trebuie…“
rușinîndu-se de pămîntul
de sub unghii și din
crăpăturile palmelor.
O, neamule, tu,
adunat grămăjoară,
ai putea să încapi
într-o singură icoană.
****
Ascultându-l pe Enescu
Totuși, dincolo, ah,
De izvor și de măr,
De floarea-soarelui,
Vecia este săracă.
Se uită soarele în
Ai răsăritei ochi
Până când prind a clipi
Negri și mari.
Pe line coline
Fuge amurgul,
Cu o ramură-n gură
De măr înflorit.
Iar steaua din cer
De izvor s-a lipit,
De lacrima lui.
Ah, apă-vioară!
Grigore Vieru