A doua monografie tipărită a comitatului Arad

În perioada 1796-1799 Vályi András (1764-1801) publică primul Nomenclator de localități al Ungariei istorice în limba maghiară, acesta reprezentând primul pas spre luarea în evidență oficială a localităților.

Statisticianul, geograful și pedagogul Vályi solicită de la toate comitatele Ungariei date monografice. Probabil la această cerere răspunde Peretsenyi Nagy László prin scrierea primei monografii a comitatului Arad în 1805 și publică un extras în 1814 (prezentat într-un articol precedent pe site-ul Bibliotecii Județene „Alexandru D. Xenopol” cu titlul Prima monografie tipărită a comitatului Arad).

Publicarea monografiei lui Peretsenyi deschide calea scrierii și a altor monografii ale comitatelor, mai vaste și mai cuprinzătoare.

În Arad, Czucz István este însărcinat să prelucreze și să sistematizeze materialele primite din raioanele și localitățile comitatului pentru a redacta o nouă monografie a comitatului Arad. Însă decesul lui Czucz în anul 1830 pune capăt muncii sale iar materialele încă neprelucrate ajung în arhivele orașului. La scurt timp, tânărul avocat Fábián Gábor reîncepe munca de cercetare și prelucrare și pregătește un manuscris în 3 volume, după cum planifica și Czucz. Moartea lui Czucz survine după terminarea celui de-al doilea volum, astfel că Fábián Gábor prelucrează datele pentru al treilea volum și aduce doar puține modificări în celelalte două volume, încât, spune Fábián în prefața primului volum, să formeze un tot unitar stilistic, să fie de maximă veridicitate într-un limbaj clar, succint și la obiect.

Primul volum conține descrierea istorică a comitatului de la începuturi până la 1744, al doilea volum conține descrierea geografică a celor patru raioane și a localităților comitatului iar al treilea descrierea statistică, „starea fizică și morală” a comitatului din surse oficiale, veridice – conform prefeței monografiei lui Fábián Gábor.

Exemplarul pe care-l prezentăm este frumos legat, probabil de posesor, cu coperți din carton marmorat. Cotorul poartă titlul cărții scris cu auriu, frumos realizat între două vignete decorative. Pe pagina de gardă se găsește o gravură cu portretul baronului Orczy Lörincz, prefectul comitatului Arad la acea vreme.

Pagina de titlu conține titlul general – Arad vármegye leírása históriai, geographiai és statistikai tekintetben (Descrierea istorică, geografică și statistică a comitatului Arad), după care se menționează numărul părții, precum și titlul propriu al volumului 1 – Históriai leirás I. rész, 4. réz-metszettel (1 Descriere istorică. Cu 4 gravuri).

Valoarea bibliofilă a volumului este accentuată de ex librisul autorului Fábián Gábor, aplicat sub formă de ștampilă

A képhez tartozó alt jellemző üres; image-5.png a fájlnév

Prefața și introducerea se întind pe parcursul a 16 pagini numerotate cu cifre romane, după care urmează 20 de capitole pe parcursul a 200 de pagini scrise în limba maghiară arhaică.

După cum rezultă din cuprins, cele 20 de capitole descriu originea numelui, granițele, localitățile, ștampila, populația, cetățile, situația religiilor, soarta evreilor, capitulii, abațiile și mănăstirile, viile comitatului Arad. Gravura de la paginile 62 reprezintă cetatea de la Șoimoș, cea de la pagina 68 reprezintă cetatea Șiriei realizat de gravorul Léhnhardt Samuel iar cel de la pagina 92 reprezintă Dezna, toate aducând un aport artistic valoros volumului.

Dezna
Cetatea Șiriei
Cetatea Șoimoș

De la pagina 200 până la pagina 263 se găsesc textele unor diplome de împroprietărire, de reînnoire a privilegiilor, sentințe, cereri redactate în limba latină.

Fábián Gábor (1795 –1877), deşi nu s-a născut la Arad, a trăit 39 de ani în oraşul şi 50 de ani în judeţul nostru. A văzut lumina zilei la Vörös – Berény (judeţul Veszprém, Ungaria), în 28 decembrie 1795, ca fiu al unui pastor reformat. A studiat limba germană la Bratislava, teologia la Pápa şi dreptul la Pesta. Primeşte diploma de avocat în 1821. Se angajează ca jurist la familia Bohuș, iar ulterior va deveni judecător la tabla regală din Cenad. În această perioadă are loc prima sa căsătorie. În anii care urmează reuşeşte să îşi asigure independenţa financiară şi renunţă la postul care-l lega de familia Bohuș. Se recăsătoreşte cu Telbisz Francziska, cu care va trăi 40 de ani şi se mută la Arad. Aici devine una din cele mai cunoscute personalităţi publice. Îşi continuă cariera juridică, ajungând judecător la Curtea de Apel a judeţelor Csongrad, Arad şi Bihor. În 1835 este primit ca membru al Academiei Maghiare de Ştiinţe. Adevărata lui preocupare este traducerea clasicilor latini în limba maghiară, el reuşind să pună pe masa editorilor operele lui Lucreţiu, Valerius Flaccus, Rutilius şi Horaţiu. A trecut în nefiinţă la 10 decembrie 1877, încoronat cu laurii unuia dintre cei mai buni traducători maghiari ai vremii sale.

A trecut în nefiinţă la 10 decembrie 1877, încoronat cu laurii unuia dintre cei mai buni traducători maghiari ai vremii sale.

Prin a doua monografie al comitatului Arad, Fábián Gábor a lăsat o operă nemuritoare pentru arădeni iar prin traducerile sale a creat căi de acces la cele mai frumoase idei şi spirite ale omenirii, făcând posibil ca acestea să pătrundă în viaţa, gândirea şi cultura, în primul rând, a oraşului Arad.

Bibliografie:

  1. Kovách Géza, Kéziratos demográfiai és néprajzi leírások Arad megyéről a XIX. Század elején (Descrieri demografice și monografice în manuscrise la începutul sec. al 19-lea despre județul Arad)înKönyvtári szemle”: 1968 nr.4, p.175 (Revista bibilotecilor)

2. https://hu.wikipedia.org/wiki

3. Szinnyei József, Magyar írók élete és munkái (Viața și operele scriitorilor maghiari),în http://mek.oszk.hu/03600/03630, Fábián Gábor