
Căsoaia, 1980, calcar de Viștea – Cluj 160 / 100 / 100 .
Distins cu Premiul Criticii pe anul 1975, pentru valoroasa şi originala concepţie estetică ilustrată de lucrările: Cronicar, Devenire, Veghetor, Mama, Adrian Popovici (sculptor, profesor, n. 1943 Iași, studii artistice IAP București, d. 2009), a participat cu regularitate la expoziţiile colective din Bucureşti, Iaşi, Piteşti ș.a., unde a atras atenţia prin nuanţa expresionistă şi dramatismul imaginii formei sculptate. Personajele create cu alură exotică se constituie în prototipuri ale unor tipologii inconfundabile, care au făcut vogă în critica de specialitate. Opţiunea pentru tensiunea emoțională lăuntrică, dezvăluie atenţia sculptorului pentru individul aflat într-un proces de alienare sugerat corporal, dar şi pentru problematica timpului şi a perisabilităţii.
Cele două personaje prezentate de Adrian Popovici, în lucrarea din Căsoaia, întitulată Sub semnul iminenței, deși par înlănțuite în monolit, sunt uşor reliefate în contururi vagi. Trăsăturile feţelor sunt nedefinite, deformate. Unul din ei, cu o săgeată în mână, personifică răul potenţial, care planează asupra celuilalt, întreaga compoziție fiind așezată într-o poziție aparent instabilă, tabloul mărind incertitudinea scenei.