În general, Alexandru Gheorghiţă (n. Hemeiuș – Fântânele, județul Bacău, studii IAP București, 1954) realizează şi expune compoziţii ample, în volume similare celor din gospodăria ţărănească, deşteptând în conştiinţa spectatorilor săi o nostalgie a copacului. Folosind arcada, unul din elemente fundamentale ale arhitecturii, a creat din piatră în Căsoaia trei arbori monumentali: Gotic (1979), Bizantin (1981) și Romanic (1984), sculpturi care exprimă interesante mesaje din domeniul construcțiilor.
Arbore gotic
1979, calcar de Podeni – Cluj, 300/140/110
Sculptura descifrează goticul, unul din coordonatele arhitectonice ale spiritului creştin medieval, în care curbele arcului frânt se întretaie elegant, urmând o ritmică calmă spre unghiul din vârf. Acest element este, începând cu secolul al XII-lea, componenta esenţială a edificiilor monumentale catolice, dar şi a unor biserici transilvane ortodoxe, ca o întrepătrundere a celor două culturi. Arborele lui Alexandru Gheorghiţă poate fi privit astfel, ca o catedrală miniaturizată, dar întoarsă pe dos.
Arbore bizantin
1981, calcar de Viştea – Cluj, 320/190/110.
Pe trunchiul viguros al compoziţiei, Alexandru Gheorghiţă preia arcul în plin cintru, creând şi de această dată o metaforă plastică, încărcată de sugestii. Astfel, canelurile care marchează tulpina, terminate în arc semicircular, asemănătoare unor firide sau ocniţe, exprimă unul din coordonatele spiritului românesc.
Arbore romanic
1984, calcar de Viştea – Cluj, 270/165/120.
Prin robusteţea blocului de piatră trasat geometric, Alexandru Gheorghiță sugerează masivitatea şi soliditatea edificiilor romanice care au dominat Europa secolelor X-XII. Capătul superior al canelurilor, perfect ritmate, se constituie în registre ale ornamentaţiei, lucrarea de artă astfel creată reuşind să dezvăluie lumina încorporată în sculptură.
