Căsoaia, 1985, calcar de Viștea 80 / 410 / 120
Alexandru Nancu (1959 – 2013), sculptor cu studii artistice în București, restaurator, eseist, cadru didactic, redactor a creat prin coordonarea experimentului Har un vast proiect de sorginte creștină care s-a bucurat ani în șir de participarea unor personalități din lumea artelor vizuale, arhitecților, istoricilor și a ziariștilor. Programul său sculptural are o notă aparte, forța de emisie optică a lucrărilor create fiind impresionantă. Preluând elemente simbolice din lumea precreștină și bizantină, le încarcă cu dimensiuni sacrale și istorice exprimându-le printr-o plasticitate modernă. Ele au fost prezentate în expoziţii la: Bucureşti, Râmnicul Vâlcea, Târgu Jiu, Potlogi. In Simpozioanele din: Sălişte-Sibiu (1983), Măgura-Buzău (1985), Căsoaia-Arad (1985), Babadag –Tulcea (1986), Poiana cu Schit-Iaşi (1987), Basarabi (1997), Râmnicu Vâlcea, (2002); Târgu Jiu (2002, 2005), Murighiol (2005); Jurilovca (2006 și 2008) a lăsat sculpturi monumentale de mare originalitate. S-a stins din viață prematur lăsând un mare gol în cultura românească.
La Căsoaia, lucrarea întitulată Simțirea pământului, este coerentă și perfect articulată. O palmă, întoarsă expresiv spre glie, conduce spectatorul nu doar la plăcutul sentiment al existenței și proprietății, simbolul fiind mult mai larg. Mâna este cea care percepe consistenţa, asprimea şi delicateţea, formă a comunicării, ideii de activitate dar şi a puterii dominatoare.
3. Alexandru Nancu, Sacrificiu, bronz 4. Alexandru Nancu, Simțirea pământului, Căsoaia, 1985 5. Alexandru Nancu, Simțirea pământului, Căsoaia, 1985 ( foto 2018) 6. Alexandru Nancu, Simțirea pământului, Căsoaia, 1985 (foto 2020) 7. Luiza Barcan, soția lui Alexandru Nancu la lucrarea din Căsoaia (2020)
