Autoportret
Sunt mai desăvârșit
ca niciodată,
eu – omul ce și-a luat în mână
propriul lut
și-n sufletul căruia
durerile n-au mai încăput.
Refac a nu știu câta oară
scrisori ce-s destinate
ca să le destram
și pentru tine simt
aceeași iubire,
iar ură –
niciun gram.
Am vrut să plâng
de fericire
purtând aievea
propriu-mi lut,
pe brațe-mi înfloresc hortensii
în semn că încă nu mi te-am pierdut.
De ce lupt contra mea
și îmi sunt ochii
când verzi,
când bat înspre căprui?
Cu sufletu-mi vreau
să-ți acopăr ființa
să nu-mi spui taina nimănui.
Vezi bine:
sunt cum sunt
pe trup și dincolo de mine
cu-aceeași fericire
de când te-am cunoscut.
Szakacs Nadina Maria
