Bătrânul Cavaler se-ntoarce-acasă-EUGEN DORCESCU

Ioanitul

Bătrânul Cavaler se-ntoarce-acasă,
Frumos şi pur, la fel ca la-nceput.
Nici urmă n-a rămas din lănci şi scut.
Din strigătul de luptă – o grimasă.

Luna de jar şi soarele de fier,
Ritmând, îi luminează Infinitul.
Mustesc de vid şi zorii, şi-asfințitul,
În vidul greu dintre pământ şi cer.

Aşa se pierde el, spre Împăratul
Pe care-o viață-ntreagă l-a slujit:
Frumos şi pur. Și mult prea fericit.
O rană-i taie inima, de-a latul.

***
 

Logica frumosului

Cum am putea să strângem frâu cu frâu
Spumoşii cai ai undelor amare?
Să scalzi, ca-n ameţeala unui Râu,
Pustiul alb în umbră şi răcoare?

Când templul vechi e pulbere şi scrum,
Mâncat de dinţii mării fără saţiu;
Şi mucede statui ascultă cum
Albastrul timp se năruie în spaţiu?…

***
 

Omul din oglindă

Privește-mă-n oglindă, nu în față!
Privește-mă-n nirvanice oglinzi.
Așa vei izbuti să mă cuprinzi
În viața mea de dincolo de viață

Nu mă disting de propriul arheu:
De lup, de cavaler și de cetate,
De Râu, de trubadur… Acestea toate
Și altele asemenea sunt eu .

Abia când lanu-ncolăcit pe grindă
O să-ți coboare posul, ca să treci,
Te voi primi în ochii-mi verzi și reci,
Mă vei privi în față, nu-n oglindă!

***

Totem

Potăile au încolţit un lup.
Le-aude hămăind tot mai aproape.
Fac cerc în jurul lui, să nu le scape,
Se bucură că-l latră şi că-l rup.

Iar el stă neclintit în luminiş,
Sub grei copaci, sub cerul greu, în soare.
Priveşte-n tulburi lumi interioare
Cu ochii verzi şi reci, întredeschişi.

Apoi dispare lin, el ştie cum,
Căci haita latră laş, dar nu se-arată.
Dispare în pădurea eterată
La care nu ajunge nici un drum.

***

Adam

Dezic, şi mă dezic de tot ce am.
În fapt, ce vrea să-nsemne a avea?
Sunt singur. Sunt căzut. Sunt ha’adham*.
Şi lângă mine stă femeia mea.
Ca ins primordial în Paradis,
N-am ascendenţă. Cât despre urmaşi,
Vrăjmaşi îşi sunt. Şi mie-mi sunt vrăjmaşi.
Urmaşii mei trupeşti m-au compromis.
Iar Eva, dăruită de Acel
Ce m-a creat, e-un dram din trupul meu.
Un unic trup clădim în Dumnezeu.

În lume, deci, suntem doar eu şi El.

_____
*ha’adham (ebr.) – omul de pământ.

EUGEN DORCESCU