Biserica Ortodoxă din Agrișul Mare (comuna Târnova), edificată în anii 1934-1936 de antreprenorul Francisc Trittaller după planurile arhitectului Silvestru Rafiroiu, prin maniera sa îndrăzneață, nemaiîntâlnită până atunci în părțile Aradului, este considerată a fi un adevărat manifest, un nou început al arhitecturii ortodoxe din sud vestul ţării. Imobilul este impresionant nu doar prin dimensiunile sale neobişnuite (suprafață utilă – 300 m.p. cu o capacitate pentru 700 persoane) ci şi prin ruperea de stilul baroc practicat încă la acea vreme. Ea însumează tradiţii arhitecturale diverse, preluate din Ţara Românească, Moldova, Transilvania romanică şi din Bizanţul de la cumpăna mileniilor. În exterior construcția apare ca o grupare de cupole, într-un echilibru perfect armonizat. Această dispunere creează în interior mai multe spații boltite, folosite de altar, proscomidie, diaconicom și colțurile naosului. Eleganţei volumului i se adaugă proporţiile reuşite, asociate cu detalii de mare fineţe, care împreună reîncheagă o nouă unitate. Spre vest, turnurile, cilindrice, înalte de 30 metri, sunt alcătuite din câte două segmente suprapuse, cel superior fiind cu diametrul diminuat şi terminate fiecare cu o cupolă. Ele adăpostesc clopotele turnate de firma Honig din Arad. Spaţiul deschis din jur, avantajează clădirea a cărei măreţie, este conferită de arhitectura simplă dar de mare efect. În interior, structura spațială a clădirii, oferă premiza ideală pentru aplicarea programului iconografic corespunzător erminiei ortodoxe. Corespunzător tradiţiei orale locale, elementele din lemn, sculptura şi pictura iconostasului, au fost realizată de Constantin Căruntu învăţător în Arăneag. Pictura murală a fost executată în tehnica frescă de Vasile Niţulescu din Braşov, în perioada anilor 1974-1975, decorând interiorul cu un impresionant covor de scene biblice şi imagini ale sfinţilor. Portrete compoziţionale, figuri întregi, busturi sau numai capete de proroci, arhierei, mucenici şi sfinte acoperă pereţii, bolţile, pilaştri şi nişele, personajele masculine fiind dispuse în apropierea altarului, iar cele feminine doar în partea de vest şi în părţile laterale ale bisericii.
