Ctitorie a căpitanului Jovan Tekelija,comandantul grănicerilor Confiniului Militar de pe Mureş, Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (Biserica Sârbească-Centru, Piața Sârbească nr. 7-8), construită în perioada 1698-1702, este cunoscută ca fiind cel mai vechi edificiu păstrat integru în Arad. Fundaţiile şi zidurile portante au fost realizate din piatră cioplită, iar bolta din lemn şi cărămidă. Pe parcurs, clădirea a suferit transformări, dar în ansamblu, şi-a păstrat configuraţia iniţială: în exterior aspect de navă, în interior cea de cruce, cu absida altarului orientată spre răsărit în arc de cerc. Fațadele sunt prevăzute cu ferestre și pilaștri adosați, care întregesc aspectul elegant al construcției.
Aşa cum se prezintă în inventarul bisericii, întocmit în 1728 de episcopul arădean Vichentie Ioanovici (1726-1731) iconostasul era simplu, cu icoanele pe un singur registru şi o cruce deasupra uşilor împărăteşti. El a fost înlocuit în 1770, cu unul nou, realizat de un meşter tâmplar din cartierul Tyukovăţ şi pictat de Ştefan Teneţchi (Tenecki). În 1790, a fost ridicat turnul baroc, înălțat în 1822, cu doi stânjeni, îmbrăcat cu aramă fixându-i-se în vârf un glob cu cruce, poleită cu aur.
Îmbunătăţiri importante au fost aduse edificiului în 1845, prin construirea balconului pentru cor. Tot atunci sculptorul arădean Mihailo Janici a realizat noul mobilier (stranele, amvonul, scaunele), iar Nicola Alexici a pictat bolta. După câţiva ani, în 1863, Fraţii Mihailo şi Lazar Janici au sculptat iconostasul actual, ilustrat tot de Nikola Alexici şi aurit de Vasilije Deresce din Pecica. Pictura murală, care se prelungeşte peste spaţiul stranelor, până la tronuri şi amvon, îi dă personalitate, făcând-o unică între bisericile ortodoxe din România. A fost refăcută în 1902 de Stevan nepotul lui Nicola Alexici și restaurată în urmă cu câțiva ani de Ludovic Sosnyak din Nădlac.
Cel mai vechi document al acestui lăcaş de cult este Registrul de venituri şi cheltuieli, care reprezintă o adevărată sursă istorică pentru întreaga regiune a cursului inferior al Mureşului. În 1861, după demolarea vechii Biserici Catedrale Ortodoxe, odoarele şi vasele liturgice, întregul inventar, a fost mutat aici. De asemenea, în biserică, s-au păstrat timp îndelungat steagurile depuse de grănicerii sârbi, după desfiinţarea în 1751 a Confiniului Militar de pe Mureş. Astăzi ele se află la Muzeul Judeţean Arad şi Muzeul Naţional Bucureşti. În biserică au mai rămas doar prapurii breslei croitorilor, plăpumarilor (1749), cojocarilor (secolul al XVIII-lea) şi steagul plugarilor sârbi (1851).
Biblioteca bisericii configurată în principal prin donația preotului Grigori Lukacik (1764 – 1848), conține peste 250 volume, majoritatea din secolele XVIII și XIX, unele reprezentând valoroase rarități
În faţa soleei, sunt înmormântaţi bărbaţii familiei Tekelija, fapt pus în evidenţă în 1959, Tot în naos, pe suprafața destinată femeilor, au fost înmormântate persoanele de sex feminin ale acestei ilustre familii.
În exterior, spre est, zidul împrejmuitor este întrerupt de un portal decorativ cu arcadă în plin cintru şi poartă din fier forjat, în două canate, donată de Sava Tekelija.
În curtea atent îngrijită unde vegetează câteva exemplare monumentale de castan, s-au păstrat clădirea vechii şcoli confesionale, atestate din 1721, mai multe pietre funerare, urme ale cimitirului de odinioară, alături de patru plăci comemorative. Inscripţiile sunt incizate în piatră, cu litere chirilice, în limba sârbă cultă a vremii respective.
Un monument, cruciform, se află în faţa uşii din spre vest.
Într-un vechi decor vegetal dendrologic se află bustul în bronz al marelui filantrop Sava Tekelija, după o sculptură modelată de arh. Miloș Cristea, monument care înnobilează și mai mult spațiul.
Biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel
