Dacă poeţii ar trebui să facă zi de zi
tot ce spun în poeziile lor
Dacă poeţii ar trebui să facă zi de zi
tot ce spun în poeziile lor
ar fi destul de comică realitatea
călăresc nourii sau păsările
dresează viermii din măr
învaţă alfabetul morse peştii din acvariu
umblă la axa planetei
să vadă cum de nu se uzează de atîta folosinţă
ciocănesc cu o cheie boantă
în lanţul sistemului bielă-manivelă
care ţine polii legaţi unul de altul
şi apoi ung cu miere angrenajul
să nu mai scîrţîie
contorsionişti pe-o frunză de brusture
echilibrişti pe dîra lăsată de fulger
respiră pe nas cuvinte şi scot
curcubee de ceară
din metafora încălzită
la foc cu foc
îşi dau întîlniri
pe planete date la retopit
şi apoi rîd ca proştii
de încurcătură …
Dumnezeu face destule lucruri trăsnite
la care ei vin cu camera ascunsă
ba unii dintre ei ar fi în stare
să depună mărturie că trupurile se împrumută
ca bicicletele
dintr-un cer depozit
da, sufletele îşi aleg (acolo, sus) trupul preferat
cu care dau o tură pe lumea asta
vor să ajungă timpul din urmă
– e, de altfel, distracţia preferată a oricărui muritor.
Dacă poeţii ar trebui să facă zi de zi
tot ce spun în poeziile lor
atunci la subpreţul seminţelor care
nu s-au ostenit să rodească,
ar trebui adăugată valoarea
corcoduşului care a continuat să facă floare şi fructe
la mulţi ani după ce a fost tăiat.
(Şi acum între noi –
eu care scriu,
dumneata care citeşti:
chiar că nu ar trebui să răspundem
la toate scrisorile de adio ale sinucigaşilor…!)
/////////////////////
Pandemie 2020
Stați în casă!
Luați cu voi munții
luați cu voi în casă apele
luați cu voi în casă pădurile
nu uitați veverițele afară
și nici graurii
Din dobitoacele curate și din
dobitoacele necurate,
din păsări și din tot ce se tîrăște pe pămînt
luați în casă două cîte două,
cîte o parte bărbătească și
cîte o parte femeiască
luați un laptop
o conexiune wireless
un telefon dacă se poate mai performant
Stați în casă!
Luați cu voi patria
luați cu voi în casă limba cu toate excrescențele ei:
poezie, povești, folclor (și, vai, filosofie!)
luați în casă bibliotecile
afară e pandemie
nori de hîrtie plouă cu tunete sociale
Stați în casă!
Luați cu voi bisericile
un altar se poate ascunde într-un potir de floare
la o adică
înghesuiți într-un colț proiectele în desfășurare
grijile
din cînd în cînd scoateți pe fereastră
la aerisire crizele sociale, economice, morale
chiar și cele de identitate
Luați cu voi în casă
imaginea continentelor în derivă
cînd veți ieși din casă
cîndva într-o nouă eră
ele vor fi alunecat departe, departe
nu o să le mai ajungă imaginația din urmă
pămîntul va fi plat atunci
ca la începuturi
eventual va fi susținut de spinările
a patru elefanți
Luați în casă boabe de grîu, pachete cu făină
zahăr și miere, pachete cu orez
Stați în casă!
Luați cu voi muzici care să facă
respirabilă distanțarea socială
luați medicamente, multe medicamente
în așteptarea maladiilor
care trebuie luate și ele în casă.
Ah, maladiile ca animale de companie!
Americanii stau acum în casele americanilor
francezii stau acum în casele francezilor
spaniolii stau în casele spaniolilor
rușii stau acum în casele rușilor
neozeelandezii stau în casele neozeelandezilor
și așa mai departe în conformitate cu un statu quo
consimțit, în sfîrșit, de toată lumea.
Stați în casă!
Nimeni nu mai vrea să stea în casa celuilalt
și războaiele stau în casă acum
sunt războaie fulger, războaie de rutină
războaie cîștigate, războaie pierdute
cărțile de istorie contemporană le presează ca în
ierbar
războaie pe apă, războaie pe uscat,
războaie în sine, războaie în afară de sine
Și cît de ușor te poți pierde acum
între lucrurile mărunte din casă
bună ziua domnule perete,
bună ziua doamnă fereastră
ei, da, se vede, tot îndrăgostită de peisaj?
tot îndrăgostită!
și praful de pe dușumea se dovedește a fi praf de
stele
care se dispune după reguli foarte precise
în galaxii locuite de populații de civilizații
care nu au căpătat încă nume în ficționare
Stați în casă!
Tablourile revarsă pe dușumele tot ce au ținut
atîta vreme în captivitate e o lume stranie
în fond subiectivitate maximă de artist
care vedea numai lumea lui pe cînd noi trăiam
în lumea tuturor
fără să ne dăm seama că nu era nicio sfîrîială
cu această realitate paravan pentru ratarea
destinelor.
Dar măcar am avut ce rata?
Stați în casă!
Mașina de făcut dragoste s-a împotmolit
ca un buldozer într-un taluz
se confirmă astfel vechile predicții
mă uit în oglindă ca într-o mocirlă
nu văd nimic nou
măștile antivirus nu mai păcălesc pe nimeni
aș fi vrut să zăresc în oglindă
un bătrîn cu fața ridată
ca munții caucazieni pe care a fost răstignit
Prometeu
un fumător înrăit
care bea tequila
și care simte alcoolul ca un șmirghel pe gît
femeile să se întrebe
oare ce a avut de pierdut pe lumea asta
bătrînul acesta
și nu a pierdut încă
Stați în casă!
Știu că pe Pămîntul acesta nu mai pot
descoperi un orizont nou
ar fi fost ceva numai că
l-au supt rădăcinile și foamea:
faptul că știu asta îmi e de ajuns
Acum
sunt ca atunci cînd m-am născut
numai că un pic mai speriat.
/////////////////
Comunitatea artistică
E o casă plină de poeme.
Tata poem, mama poem, copilul poem.
Pe pereţi sunt atîrnate poeme.
Pe o masă poem o bucată de poem aşteaptă
satîrul poem să-l împartă în bucăţi de poem
care vor fi puse pe o tavă poem
care va fi împinsă brutal pe fundul
cuptorului poem.
Tata poem stă înfipt într-un scaun poem
şi citeşte poeme dintr-un ziar.
Are ochelarii poem pe nas
parcă e o paiaţă scoasă din uz.
Copilul poem a spart un poem şi acum
adună cioburile:
vai, nu arunca poezia la chiuvetă
că se înfundă canalul poem,
strigă mama poem.
Bătăi în uşa poem:
copilul vecinilor a venit
să împrumute două poeme
(„numai pînă marţi, a spus tata!”)
Mama poem îi împachetează două poeme
îl mîngîie pe creştet
(ce mare te-ai făcut!)
şi brusc înduioşată de tentaţia artei
în mica noastră comunitate
îi spune cu voce domoală:
unul dintre poeme puteţi să-l păstraţi
e mica noastră contribuţie la
sentimentul de zădărnicie care ne leagă.
/////////////
Blues
De ce nu ar fi carnea mea bună de mîncat?
Adică o privighetoare vă lasă gura apă,
şi o ciosvîrtă de om vă face greaţă?
– Ce ne deosebeşte decisiv de fratele nostru, porcul?
– Cuvîntul.
Chiar atîta rău poate face cuvîntul cărnii,
că o spurcă iremediabil?