Sculptură în ronde-bosse, bust; Cetatea Aradului; Bronz; autor necunoscut; începutul secolului al XX-lea (1908 ?), demolat, dispărut.
Împărat al Austriei (1848-1916) şi rege al Ungariei (1867-1916), Franz Josef I, prin domnia sa absolutistă şi rigidă, cu o guvernare centralizată, a dat naştere mai multor revolte şi tentative de asasinare. A domolit mişcările naţionaliste din Ungaria, acceptând Compromisul (Dualismul) din 1867. În politica externă atitudinea sa expansionistă s-a manifestat mai ales faţă de ţările balcanice. În 1914, ultimatumul dat Serbiei după asasinarea lui Franz Ferdinand, presupusul său moştenitor, a dus la declanşarea Primului Război Mondial.
Sunt consemnate mai multe vizite ale împăratului lui Franz Josef I la Arad.
Astfel, la începutul lunii iunie 1852, primarul Dominic Heim a încunoştiinţat corpul profesoral al Institutului Teologic-Pedagogic despre vizita programată în Arad a tânărului monarh. După cum relatează Teodor Botiş, la 17 iunie, tinerimea urma să se adune la 6 dimineaţa de unde urmau să plece spre Mureş, la locul unde avea loc întâmpinarea. Porniţi deci în dimineaţa zilei amintite, profesorii şi elevii s-au postat pe uliţa episcopească, pe unde urma să treacă suveranul. A sosit la ora 8 înconjurat de suita generalilor şi a fost întâmpinat alături de alţi tineri arădeni, cu vii semne de bucurie şi supunere, strigând: Trăiască împăratul. A avut loc recepţia în Palatul judeţului. Acolo urma să fie prezentat şi corpul profesoral al Preparandiei, aşa cum a fost prezentat cel de la Gimnaziu, dar Comisarul guvernial, Ioan Atzel, a hotărât ca suveranul să fie aşteptat la şcoală. Se adunară deci elevii şi profesorii în clădirea de pe strada Căprioarei şi au aşteptat vizita până la ora 14, când înţelegând că împăratul, după ce a vizitat mai multe aşezăminte culturale printre care şi Catedrala română, a contramandat această vizită.
Tot atunci, vizitând Cetatea, împăratul Franz Josef I a dispus pentru ofiţerii deținuți în urma Revoluției din 1848 o serie de graţieri, amnistieri şi comutări de pedepse, astfel că, etapizat, până la 4 mai 1857, toţi prizonierii politici au fost eliberaţi din închisorile imperiului.
O altă vizită a avut loc la 21 septembrie 1874, când împăratul Austro-Ungariei, însoţit de prinţii Albrecht, Iosif şi Iohann a fost prezent la spectacolul care inaugura noua clădire a Teatrului. Suita imperială a ocupat loja centrală de la etajulîntâi, dar s-a retras după primul act, donând instituţiei 600 de florini.
După un deceniu, în 1884, Maiestatea Sa a vizitat din nou Aradul, prilej folosit şi pentru înnobilarea familiei Neuman cu titlul de Baron şi atribuirea numelui de Vegvari. Evenimentul a fost întâmpinat cu un fast deosebit, în faţa întreprinderii din Gai, fiind ridicat din saci de făină o impresionantă poartă triumfală, pe sub care treceau toate vehiculele în drum spre Pecica. Înnobilarea şi medaliile care le-au fost acordate cu acest prilej le-au permis să creeze în 1885 Fundaţia Neuman, cu un capital de 20.000 de coroane, sumă destinată sprijinirii copiilor săraci.
Este consemnat faptul că la începutul secolului al XX-lea (1908) în Cetatea Aradului i s-a ridicat lui Franz Josef un bust din bronz. Nu se cunosc mai multe detalii despre acest monument public, azi considerat a fi dispărut.
