
Sculptură în ronde-bosse; P-ţa George Enescu, în stânga intrării în Palatul Cultural; Bronz, travertin; Autor Gheorghe Groza; 1929.
George Coşbuc (1866-1918), poet clasic român, născut la Hordou (judeţul Bistriţa-Năsăud), a lucrat câţiva ani, la solicitarea lui Ioan Slavici, în redacţia ziarului Tribuna din Sibiu. Stabilindu-se la București, a îmbinat creaţia poetică originală cu cea de traducător, publicist şi autor de manuale didactice. Post mortem, a fost ales Membru de Onoare al Academiei Române.
Colaborarea lui George Coşbuc cu Aradul, a început prin articolul Cele trei marşuri, publicat la 23 ianuarie 1897 în ziarul Tribuna Poporului. Urmează poezia Ştrengarii din Cynthus, apoi o suită de legende, zicători comentate, tălmăciri, studii, critică literară, proze de război şi bineînţeles, poezii. Acestea au fost tipărite cu regularitate la început în Tribuna Poporului, apoi în Tribuna, Românul, dar şi în calendarele redactate de ziarele locale. Semnătura sa apare în presa arădeană până în 1912, fiind consemnate în această perioadă numeroase vizite şi întâlniri cu publicul. Poetul obişnuia să tragă la fostul hotel şi restaurant Vass, numit în perioada interbelică Cornul vânătorului, loc preferat se pare, în scurtele sale opriri în Arad.
Cinstindu-i numele şi opera, la peste un deceniu de la moartea scriitorului, arădenii au propus ridicarea unui bust pe care să-l aşeze în unul din cele mai centrale şi pitoreşti locuri ale oraşului și anume, în stânga intrării în Palatul Cultural, simetric cu cel al lui A.D. Xenopol. Ambele au fost modelate de Gheorghe Groza din Moneasa, firma V. V. Răşcanu din București fiind selectată pentru turnarea lor în bronz. Partea de arhitectură a fost realizată de firma arădeană Iosif Menrath.
Postamentul, prevăzut cu trei trepte, uneşte băncile decorative laterale, ale căror spătar este traforat după modelul unor elemente ornamentale de pe fațadele Palatului Cultural.
Pe fațada soclului este scris în relief : GH. COŞBUC / 1866-1918. În spate, pe bust, prin incizie este gravat numele turnătoriei şi data execuţiei: Fabrica V. V. Răşcanu Bucureşti 1928, iar lateral, este consemnat autorul: Gh. Groza 1927.
La impresionanta Serbare culturală organizată la 2 iunie 1929 cu prilejul dezvelirii celor două busturi, a conferenţiat prietenul lui G. Coşbuc, profesorul G. Bogdan Duică, cel dintâi spirit critic care i-a pătruns şi înţeles opera, care i-a încurajat începuturile literare şi care, împreună cu Ioan Slavici, l-a condus în 9 mai 1918, la cimitirul Bellu din Bucureşti.



