Sculptură în ronde-bosse, bust ; P-ţa George Enescu, în stânga intrării în Palatul Cultural ; Bronz, travertin ; Gheorghe Groza ; 1929.
George Coşbuc (1866-1918), poet clasic român, născut la Hordou (judeţul Bistriţa-Năsăud), a lucrat câţiva ani, la solicitarea lui Ioan Slavici, în redacţia ziarului Tribuna din Sibiu, între cei doi literați frmându-se o prietenie exemplară. Stabilindu-se la București, a îmbinat creaţia poetică originală cu cea de traducător, publicist şi autor de manuale didactice. Post mortem, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
Colaborarea luiGeorge Coşbuc cu Aradul, a început prin articolul Cele trei marşuri, publicat la 23 ianuarie 1897 în ziarul Tribuna Poporului. Urmează poezia de atmosferă clasică Ştrengarii din Cynthus, apoi o suită de legende, zicători comentate, tălmăciri, studii, critică literară, proze de război şi bineînţeles, poezii. Scrierile sale au fost tipărite cu regularitate la început în ziarele: Tribuna Poporului, apoi în Tribuna, Românul, dar şi în calendarele redactate de gazetele locale. Semnătura lui George Coşbuc apare în presa arădeană până în 1912, fiind consemnate în această perioadă numeroase vizite şi întâlniri cu publicul, fiind întâmpinat, de fiecare dată, cu admiraţie şi dragoste. Memoria oraşului, a reţinut stima, preţuirea şi afecţiunea grupului de redactori şi scriitori locali, grupaţi în jurul diverselor periodice, manifestată atunci când poetul sosea singur sau în tovărăşia unor scriitori din Romania, între care, mai des era pomenit numele lui Ion Luca Caragiale.
Ziaristul şi omul politic Ion Russu Şirianu, evoca în unul din studiile sale, interesul manifestat de către George Coşbuc, față de satul lui Ioan Slavici, petrecerile de nuntă, însoţite de chiuituri şi farse improvizate, despre şezători, clăci sau bocete, pe care le compara cu întreaga comoară de impresii, preluate din satele Năsăudului.
Poetul obişnuia să tragă la fostul hotel şi restaurant Vass, numit în perioada interbelică Cornul vânătorului (strada M. Eminescu) loc preferat se pare, în scurtele sale opriri în Arad.
Cinstindu-i numele şi opera, la peste un deceniu de la moartea scriitorului, arădenii au propus ridicarea unui bust din bronz pe care să-l aşeze în în stânga intrării în Palatul Cultural, simetric cu cel al lui A.D. Xenopol.
La impresionanta Serbare culturală organizată la 2 iunie 1929 cu prilejul dezvelirii celor două busturi (G. Coșbuc și A.D.Xenopol), a conferenţiat profesorul G. Bogdan Duică, cel dintâi spirit critic care i-a pătruns şi înţeles opera, care i-a încurajat începuturile literare şi care, împreună cu şirianul Ioan Slavici, l-a condus în 9 mai 1918, la cimitirul Bellu din Bucureşti.
Sculptura a fost modelată şi turnată în bronz de Gheorghe Groza, tânărul sculptor din Moneasa, sosit de curând din Italia. Fabrica V.V.Răşcanu, din Bucureşti, a fost selectată pentru turnarea în bronz, elementele de arhitectură, postamentele şi soclurile fiind incredințate firmei arădene Iosif Menrath.
Întregul ansamblu este placat cu travertin, fațada soclului fiind însemnată cu litere turnate în relief : GH. COŞBUC / 1866-1918.
Banchetele laterale şi postamentul, deteriorându-se au fost parţial înlocuite şi reparate în 1970 şi 2006.
1. George Coșbuc 
2. Bustul lui George Coşbuc, bronz, travertin, autor Gh. Groza, 1929 
3. Bustul lui George Coșbuc ( detaliu), autor Gh. Groza, 1929 
4. Bustul lui Gh. Groza, autor Mihai Ferenț, 1981, Moneasa 
5. Bustul lui Gh. Groza. Detaliu de arhitectura (soclu, banchete)
