*
Asemenea ielelor
__
Ieronim, frică îmi este acum, ce să mai fac,
Ce trebuie să fac, ce se mai poate?
Pe lângă apa unde m-am scăldat
De la naştere şi pînă atunci
Nu trecuse nici un bărbat.
Te-am auzit venind şi nu ştiu cum
Către tine am fugit fără să vreau,
Nu am ştiut ce frică o să-mi fie
De moartea ta cînd mă vei întîlni
În crucea nopţii, pe cîmpie.
Acuma neclintit rămîi şi strig,
Doamne, de ce nu ai făcut atunci
Să vină cineva să-i dea de veste
Să se apropie cu ochii-nchişi
Că trupul meu asemenea ielelor este?
*
_____________________________________
Ca o pasăre albă
Ca o pasăre albă sufletul lui îmi şade în palmă,
ce sămînţă să-i caut şi ce cîntec să-i cer,
ce foc l-a oprit, doamne, în liniştea aceasta
din drumul lui către cer?
A venit cu aripile lăsate în jos,
cu frică şi-ntristare m-am oprit lîngă el,
părea să aibă ochi pe tot trupul,
semăna cu heruvimii tăi cînd s-au arătat lui Ezechiel.
Împrejur vedeam norul în care-a venit
şi cele patru feţe nevăzute ale lui
şi cele patru roţi de hrisolit
care-l duceau acolo unde le spui.
El i-a poruncit să stea în palmele mele, mi-am zis,
în roata lui e duhul care l-a adus,
Doamne, nu-i pedepsi pe cei ce prind sufletele ca păsările,
cînd ai să-l chemi are să fie sus.
*
𝐀𝐜𝐨𝐫𝐝 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐥
Voi muri şi nu voi ştii absolut nimic despre moartea mea,
Aşa cum despre naşterea mea nu ştiu absolut nimic,
Am deschis ochii am plâns şi am râs şi am plâns
Îi voi închide şi nu voi avea ce să zic.
Şi totuşi moartea nu este un lucru real,
Mai real decât naşterea, poate,
Simt sufletul ridicându-se-ncet ca pe-o culme
Peste golul în care va-ncepe să-noate.
Calcă pe trepte de aer tot mai rare,
E din ce în ce mai departe de trup,
Aud încheieturile scărilor cum trosnesc
Dar nu mă mai tem că se rup.
Cât se mai poate cădea din această vale
În care nimeni nu mai poate trăi altfel
Decât anume pentru trupul său
Şi nici măcar pentru el?
*
Aş fi putut să vin
Aş fi putut să vin cu voi la cină
Uitând vânzarea care-avea să vină,
Dar am văzut că toţi stăteaţi la pândă
Ştiind care e preţul şi neputând afla
Cine pe cine trebuia să vândă.
Acuma când vânzarea ţine loc
De tot ce ar fi trebuit să fie
Numai Pilat îşi joacă rolul său
Spălându-se pe mâini, deşi el ştie
Că de la marea taină lipsise chiar Christos
Şi i s-a dat în loc un păcătos.
Voi vă uitaţi descumpăniţi la Iuda
Care şi-a luat arginţii şi se duce
În timp ce păcătosul vândut a fost uitat
Şi trupul lui a putrezit pe cruce.