Cain îl omoară pe Abel și-i aruncă inima la câini –  Emanuela Bușoi

RAS PUTIN

Mizează pe naivitatea cetelor de tineri adolescenți

Speriați

Nemâncați

Drept căpătâi pământul rece de început de martie și telefoane mobile

Pod de comunicare intre ei și mame atât de neștiutoare.

Carne de tun în jocul de-a moartea și de-a viața

Într-un peisaj tot mai deșertificat

Tot mai străin.

S-au întors convoaiele de sicrie din Afganistan iar

Uniunea a fost făcută țăndări.

Alte sicrie cu fiii mamelor se întorc acum

În gropi proaspăt săpate.

Cu ce ochi ar privi iarna însângerată

Bătrânii soldați hârșiți în războaiele lungi

Din Afganistan

Din Georgia ori Cecenia?

Acum Cain îl omoară pe Abel și-i aruncă inima la câini.

Glasul sângelui lui Abel cere răzbunare

De șapte ori șaptezeci

De șapte ori șaptezeci

De șapte ori șaptezeci

E semnul venit din Cer.

Rusie Rusie

Maică Rusie

Unde sunt prinții tăi rafinați și îngândurați

Bolkonski

Bezuhov

Levin

Vronski?

Nu are nicio vină Dostoievski

Țarul roșu e un nebun furios.

.

Ras Poutine

Il mise sur la naïveté des hordes d`adolescents

Effrayés

Affamés

Le sol froid du début de mars pour chevet et les portables

Pont de communication entre eux et leurs mères tellement ignorantes

Chair à canon dans le jeu de mort et de vie

Dans un paysage toujours plus désertiques

Toujours plus étranger.

Les convois de cercueils sont revenus de l`Afghanistan et

L`Union Soviétique s`est effondrée

D`autres cercueils avec les fils des mères reviennent maintenant

Dans des fosses récemment creusées.

Avec quels yeux regardent cet hiver ensanglanté

Les vieux soldats harassés dans de longues guerres

En Afghanistan

En Géorgie ou Tchétchénie?

Cain tue à présent Abel et il jette son coeur aux chiens.

La voix du sang d`Abel demande la vengeance

Sept fois soixante

Sept fois soixante

Sept fois soixante

C`est le signe venu du Ciel.

Russie Russie

Mère Russie

Où sont-ils tes princes raffinés et préoccupés

Bolkonski

Bézukhov

Lévine

Vronski?

Il n`y est pour rien Dostoievski

Le tsar rouge est un fou furieux.

*

ÎN APĂ SALMASTRĂ  

Liz

(Nu Alice din ţara minunilor cu descreşteri şi creşteri)

după două terapii genice de alungire a telomerilor cu 9 %

în urma anihilării pierderii de masă musculară

pare cu douăzeci de ani mai tânără.

Homarul

bun dansator de cadril nu ştie să moară singur

timpul lunecă pe carapacea sa

el se tot lungeşte fără semne de îmbătrânire

singurul vieţuitor de pe Terra cu cromozomi ce se multiplică fără greşeală

orice metamorfoză e o reînnoire

telomeri perfect înveliţi în teci de telomeraze norocosul are.

Nimic mai poetic decât nemurirea.

Tardy

ursuleţul caraghios cu trompă

nu mai mare

decât un vârf de creion

din spaţiu sau

din apă salmastră venit

se adaptează oricărei radiaţii

suportă temperaturi

extrem de joase

extrem de înalte

desfide orice produs toxic

rezistă vidului spaţial şi

intră în criptobioză/

pauză metabolică

timp de un deceniu

ori de câte ori n-are

apă sau mâncare.

„Eşti bătrân, taică Will,

Ai părul de vreme nins

Cu capul in jos, taică Will,

La vărsta ta nu-i permis

Uite cutia cu alifia.

Cinci bani cutia.”

Meduza

nemuritoare şi atât de mică în rochia ei de ectoplasmă

când simte apropierea senectuţii se reîntoarce

la primitiva sa formă juvenilă de polip

o metamorfoză în răspăr

ori de câte ori nu este înghiţită de vreun peşte mai mare

sau de vreo balenă albastră.

Homarul nu ştie să moară singur

are nevoie de o frumoasă supă bine fiartă

cu multe mirodenii.

Supă divină.

.

En eau saumâtre

Liz

(Et non pas Alice avec ses augmentations et diminutions)

à la suite des deux thérapies géniques de rallongement des télomères de 9 %

après le blocage de la perte de masse musculaire

elle paraît vingt ans de moins.

Le homard

bon danseur de quadrille ne sait pas mourir tout seul

le temps glisse sur sa carapace qui

s’allonge sans stigmates de vieillissement

le seul spécimen sur la Terre avec des chromosomes se multipliant sans erreurs

du moment que toute mue est un renouvellement

des télomères protégées par des télomèrases ce chanceux en a.

Rien de plus poétique que l’immortalité.

Tardy

l’ourson niais à trompe

pas plus grand

que la mine d’un crayon

venu de l’espace

ou de l’eau saumâtre

il s’adapte à toute radiation

il supporte des températures

extrêmement basses

extrêmement hautes

il défie tout produit toxique

il résiste au vide spatial et

il entre en cryptobiose

pause métabolique

pendant une décennie

toutes les fois qu’il n’a pas

d’eau ou de nourriture.

„Vous êtes vieux, père Will,

Vous avez des cheveux tout gris

La tête en bas, père Will,

A votre âge c’est peu permis

Je me frotte de cet onguent

Si vous payez, je veux un franc.”

La méduse

immortelle et très petite dans sa robe d’ectoplasme

lorsqu’elle rapproche la vieillesse elle retourne

à sa primitive forme juvénile de polype

une métamorphose à rebours

toutes les fois qu’elle n’est pas engloutie par

un gros poisson ou par une baleine bleue

Le homard ne sait pas mourir tout seul

il a besoin d’une belle soupe bien bouillie

avec beaucoup d’aromates.

Soupe divine.

*

ISIS DIN SAIS  

În fața marelui templu din Saïs

Întâmpină vizitatorii

Din Egiptul de Sus

Din Egiptul de Jos

O misterioasă statuie acoperită din creștet până în călcîie

– Bine fixată sub tiara cu discul lunii între două coarne de vacă –

De un văl din țesătură densă în culori și imagini schimbătoare

Ca omul

Ca valurile tumultoase ale Zeului-Nil

Ca norii cerului de vară.

Pe tăblița de alabastru ținută în mâini de fildeș

Stă scris:

Eu sunt Isis măreața

Cea care a fost

Cea care este

Cea care va fi.

Niciun  muritor

Nu mi-a ridicat vreodată vălul de sub văl.

Să se dezvăluie sau nu un colț al vălului?

Întrebarea sfidează  secolele

Mileniile

Până la sfârșitul timpului.

.

Isis de Saïs

Devant le grand temple de Saïs

Salue les visiteurs de

Haute-Egypte

De Bas-Egypte

Une mystérieuse statue couverte du haut de la tête au talon

–  Bien fixé sous la tiare avec le disque de la lune entre deux cornes de vache  –

D’une voile de tissu dense en couleurs et en images changeantes

Comme l’homme

Comme les vagues tumultueuses du Dieu-Nil

Comme les nuages du ciel d’été.

Sur la tablette d’albâtre tenue dans les mains d’ivoire

Est écrit:

Je suis Isis la Grande

Celle qui fut

Celle qui est

Celle qui sera.

Aucun mortel ne m’a jamais soulevé le voile de sous le voile.

Qu’on dévoile ou non un coin du voile?

La question défit les siècles

Les millénaires

Jusqu’à la fin des temps.

*

CALUL DIN BUCĂTĂRIE 

Calul de faianţă

pe jumătate roz

pe jumătate alb

din bucătăria poetului

Louis Aragon

şi a Elsei Triolet

fostă Maiakovski

fixat

acolo sus pe perete

cu ochi de cal

îndreptaţi

spre mobila poleită

de anii ce de multişor

au curs din viitor

aşteaptă

să se smulgă

din încleştarea

zidului

de moară veche.

Aşteaptă să reintre

în visul

ultimului Poet cavaler

nebun după Elsa.

.

Le cheval de la cuisine

Le cheval en faïance

à moitié rose à moitié blanc

de la cuisine du poète

Louis Aragon

et de Elsa Triolet

ex-femme de Maïakovski

fixé

là haut sur le mur

aux yeux de cheval

dirigés

vers le meuble poli

par les ans qui depuis pas mal de temps

se sont écoulés de l’avenir

attend

de s’arracher

au serrement

du mur

du moulin ancien.

Il attend de rentrer

dans le rêve

du dernier Poète courtois

fou d’Elsa.