Dan Mihalcea este un artist de o fineţe aparte perfecţionată ( şi!) la „focul” sinergetic al complementarităţii profesiilor pe care le studiază aplicat de un număr bun de ani şi de care s-a lăsat şi se lasă modelat continuu.
A fost pe rând, după cum afirrmă: operator imagine, editor de montaj, regizor de montaj la televiziune, regizor de film şi fotograf ( la televiziunea din Râmnicu -Vâlcea şi din Bucureşti: B 1 TV, Prima TV, Realitatea TV, Antena 1, Antena 3, GSP TV, Kanal D, la Studiourile de film „Sahia”). Această bogată şi diversă experienţă i-a aprofundat relaţia cu arta vizuală dar şi atitudinea faţă de acesta.
De obicei, când se anunţă o expoziţie de fotografie având ca tematică mănăstirile din România, ne aşteptăm să ne întâlnim, prinse în vederi sau vedute, cu aspecte ecleziastice, umane, peisagistice, Dar propunerea lui Mihalcea nu rămâne la acest stadiu de suprafaţa a lucrurilor, la imaginea primă, frumoasă, frapantă prin claritate, ordine, predictibilitate, deşi: „Sânt fotografii realizate în interioare, în exterioare și în cimitire.” – susţine domnia sa.
Propunerea artistului „forează”, transcende prin suprafaţă, transcende materialul până în „miezul” refuzat opticului. Pătrunde comunul, obişnuitul, modestul, umilul.Pentru că acestă „călătorie” fotografică a sa, dinspre detalii spre sesuri, redă suflul spiritualitatăţii ortodoxe, surprinde euharistia întru veşnicie din bisericile şi mănăstirile noastre.
„Clar-obscur și detaliu în spațiul concret al unui timp relativ, sau, extindere a timpului și reducere a spațiului în clar-obscur și detaliu.”(Dan Mihalcea).
Se pare că dorinţa de-a suprima accesibilul şi de a pătrunde în nepătruns,- dorinţă care exclude simţurile, înclusiv văzul – „instrumentul” de percepţie şi de judecată al fotografului -, devine constanta şi reuşita modului de lucru al artistului.Fotografia sa este mai degrabă produsul emoţiei, al afectului şi nu al ochiului. În realitate emoţia şi văzul se completează şi se contopesc:”Fotografiile reprezintă eşantioane ale realităţii concrete transpuse prin detalii, mai ales, şi prin plastică afectivă”(Dan Mihalcea).
Procedeul ales de artist este clarobscurul, prin care se caută volumul, perspectiva şi adâncimea în imagine: ”Spaţiul concret într-un timp relativ este ceea ce vreau să descopăr prin clarobscur şi prin detaliu” (Dan Mihalcea).
Aşa se explică de ce în reprezentarea mănăstirilor ortodoxe ale lui Dan Mihalcea regăsim spaţiul îngustat în timp relativ: tochiţe, prisne, cruci, stâlpi, cărţi, şuruburi, umbre, muchii dar şi frunţi plecate şi ochii închişi de monahi.
Din fotografiile realizate de Dan Mihalcea lipseşte culoarea, monocromia fiind o opţiune pentru a trimite privitorul înspre auster, luptă, hotărâre, profund şi statornicie în credinţă.