În anul 1902, la data de 12 octombrie, a fost inaugurată Casa Națională din cartierul Pârneava. A fost prima construcție cu rosturi naționale, ridicată de românii din această parte a teritoriilor locuite de ei, aflate sub administrația guvernului de la Budapesta. Inițiativa ridicării acestei construcții, a aparținut finanțistului Nicolae Oncu, director al Băncii Victoria și învățătorului Nicolae Ștefu, cunoscut ca și ziarist sub pseudonimul de Nicu Stejărel. Cei doi au creat în anul 1901 un comitet care să adune fondurile necesare ridicării clădirii. Proiectarea și ridicarea construcției a fost încredințată lui Emil Tabacovici, un cunoscut arhitect sârb al epocii respective.
Casa Națională, care amintește de un templu elenic, a fost locul în care au avut loc numeroase întruniri politice ale românilor din oraș și împrejurimi, a fost locul în care, până în anul 1918, au avut loc serbări școlare ale elevilor români, concerte corale de muzică populară ori de cântece patriotice, concerte de colinde, spectacole de teatru, baluri ale românilor. Tot aici, Asociația Națională arădeană pentru cultura poporului român, înființată în anul 1863, și-a ținut adunările generale. După anul 1918, Casa Națională a continuat să fie un loc de promovare și conservare a culturii populare și culte a poporului român. În timpul regimului comunist, ea a devenit Casa de Cultură „Aleksandr Pușkin”, care deservea necesitățile culturale ale locuitorilor din cartier, indiferent de origine lor etnică. După anul 1990, pentru a evita ruinarea ei, proprietarul clădirii, Parohia Ortodoxă Română Arad Centru, a fost nevoită să o închirieze unui investitor.
Text de profesor dr. habil. Corneliu Pădurean
