Catinca şi… E-urile
Era o dimineaţă de vară cu un cer albastru ca şi ochii nepoatei mele Catinca. E o fetiţă dulce, de trei ani jumătate, cu gropiţe în obraji. În această dimineaţă vine la noi, bunicii ei, cu o sacoşă cu haine şi cu una cu mâncare. Cum intră pe uşe zice:
– Titina am venit la tine pentru atâtea zile.
– Câte?
– Câte degete am la o mână, adică cinci zile.
Eram hotărâtă să o dezvăţ pe Catinca de dulciurile din comerţ şi de iaurturile contrafăcute la care se făcea o reclamă asiduă la televizor. Ii spun:
– Uite, Catinca, pe acest iaurt scrie: E 330, E 243, E 221, amidon modificat. Deci nu e bun de mâncat şi o să facem noi iaurt proaspăt din lapte de vacă aşa cum este de la vaca bunii din Bobota. La fel o să facem şi dulciuri. În casa. Să nu mai mănânci ciocolată că şi ea are E-uri şi îţi strică şi dinţii.
– Ce înseamnă E-uri?
– Ceva ce strică la sănătate.
Când se duce acasă, mama ei îi pune ciorbă în farfurie. Catinca se repede, ia farfuria în mână şi zice:
– Nu mănânc! Are E 1, E 3, E 5, E modificat.
– Ce ai, dragă, cine ţi-a băgat în cap prostiile astea?
– Titina, dar nu mi le-a băgat în cap că mi le-a citit.
Din acea zi Catinca mânca numai ce vroia. Ce nu-i plăcea spunea că are E-uri. Mama ei mă sună la telefon:
– Ce aţi făcut cu Catinca, nu mai mănâncă aproape nimic. Catinca smulge telefonul din mâna mamei:
– Titina, spanacul are E-uri?
Titina Nica Ţene