Satul Agrișul Mare (comuna Târnova) este cunoscut şi prin castrum Egregh, cetate construită în perioada 1356-1375, de Andrei Kolcsei, comite de Zărand şi Bekeş, proprietar al unui întins domeniu feudal. După moartea fiului său Ladislau (1406), forificația a fost preluată de Andrei Teteny și ulterior de familia Massay, care a deţinut-o până în secolul al XVI-lea.
Azi, vestigiile, sub forma unor ziduri, se disting greu, pe Dealul Cioaca, o formă pozitivă de relief la sud – vest de sat. Urmele exploatărilor de calcar folosit ca materie primă pentru arderea varului în cuptoarele din preajmă, sunt încă vizibile. De sus, spre est, priveliștea asupra satului străjuit de Vârful Izoi este încântătoare. Înspre nord, se desfășoară depresiunea Zărandului, scăldată de apele Cigherului, Teuzului și ale Crișului Alb.
Pe culme, la nivelul terenului, se distige vag, conturul circular al unei construcţii, în jurul unui platou central cu raza de 25-30 metri. Delimitat de un şanţ inelar cu resturi de zidărie, platoul poartă spre nord, urmele unor fundaţii, marcând o lucrare cu o lăţime de pânâ la 10 metri. Dimensiunile şi dispunerea acesteia, amintesc de un castellum dreptunghiular ridicat pe o suprafață relativ mică dar intens prelucrată, cu spaţii de locuit, anexe, pivnițe şi probabil, un turn. Şanţul circular cu adâncimi de până la 4 m şi o lăţime de 14-20 m, împreună cu zidurile din apropiere aveau şi rol de escarpă. El se întregeşte spre exterior cu un val a cărei coamă se ridică la un metru. Cetatea era deservită de 14 supuşi în slujbă: 3 mercenari, 10 servitori şi 1 grădinar, activitatea de întreţinere fiind realizată şi de iobagii din zonă.Distrusă în 1555, în împrejurări necunoscute, probabil de invazia turcilor, construcţia nu mai este semnalată în documente, peste ea aşternându-se uitarea şi ruina timpului. Urmele unor vechi gropi, care se disting în preajmă aparţin unor căutători de piatră sau comori.
