ICAR
Căsoaia, 1981, calcar de Viștea, 280 /140 / 140.
Ceramist, pictor, sculptor arădean, Constantin Doichiță (n. 1951, Săcele, Braşov, IAP Bucureşti, 1974) este interesat de culturile arhaice, exotice aparent absurde până la iraţional. Crează aparaturi complicate, fragmente de marionete manipulate de un angrenaj complex, hibrizi aflaţi la limita arhitecturii, mecanicii şi anatomiei, sau păpuşi – batiscaf suspendate în eter. În creaţia monumentală, intervenţiile sale nu sunt majore, făcându-se simţită robusteţea şi duritatea rocii îmblânzite prin prelucrare. Astfel, în lucrarile așezate pe Malul Mureșului din Arad, pot fi descoperite în aceleași monolite, elemente de arhitectură (planuri volume, suprafețe, coloane, arce, firide), înțelesuri estetice individuale (Compoziție, 1981), în care a fost încorporat cu mare finețe chipul meditativ, copleșit de masivitate, al unui adolescent (Eu și Cetatea, 1982).
La Căsoaia, renunţând la naraţiune, din binecunoscutul mit al lui lui Icar1, Constantin Doichiţă a reţinut nu doar tenacitatea, dar şi riscurile omului care-şi asumă imposibilul aparent. Forma umană a fost cioplită doar aluziv, geometric, din sferă şi cilindru, aripile fiind sugerate în masa pietrei. Această intervenţie minimală a artistului, alături de alungirea personajului peste proporţii, îl dematerializează, anulând ideatic efectele gravitaţiei asupra zborului.
1 Icar a încercat împreună cu tatăl său, arhitectul Dedal, să zboare, cu aripi confecţionate din pene lipite cu ceară. Contrar sfaturilor primite, de a nu se apropia de soare, în ambiţia sa nemăsurată de înălţare, tânărul zburător, cu aripile dezmembrate din cauza căldurii solare, s-a prăbuşit în mare şi a murit.
1. C. Doichiță, Compoziție, Arad, Malul Mureșului, 1981 (fațada 1) 2. C. Doichiță, Compoziție, Arad, Malul Mureșului, 1981 (fațada 2) 3. C. Doichiță Eu și Cetatea, Arad, Malul Mureșului 1982 4. C. Doichiță, Icar, Căsoaia, 1981
