Copii despre copilărie!

Scumpa mea copilărie,

Scumpa mea copilărie, îți scriu o scrisoare. Poate că o vei citi cândva. Îmi aduc aminte cu drag când eram mică si mergeam în vacanţe la bunici, la Zimand. Îmi este dor de acele vacanţe petrecute cu prietenii mei cei mai buni pe uliţe, jucând raţele şi vânători, mâţa ascunsă sau mâţa îngheţata. Ce vremuri frumoase! Acum am crescut, sunt în clasa a VIII-a și merg din ce în ce mai rar la ţară. Cel mai mult pot să stau când am vacanţa de vară. Într-o seară am adormit pe canapea în sufragerie și am avut un vis…
Se făcea că era o zi frumoasă de vară, la ţară la bunici. Aveam 9 ani. Dis -de- dimineaţă m-am trezit și am mers jos, în bucătarie, să văd ce fac bunicii mei. Bunica îmi pregătea faimoasele ei clătite cu ciocolată şi banane. Bunicul era plecat în sat pentru a cumpăra ce mai trebuie pentru ale gurii. După ce am mâncat tot din farfurie am plecat în curtea casei mele. Acolo era un tei pe care il iubeam, era locul meu preferat din întreaga curte. Când eram supărată, fericită sau când plângeam mergeam acolo până mă linisteam. Am mers cu Diana și Ionela acolo si am început să ne jucăm.Totul era așa de frumos, între timp a venit şi cățelușa mea Celisie. Am mers afară pe uliţă să ne jucăm „ raţele şi vânătorii”. Era deja ora 22:30, iar bunica mea m-a strigat pentru veni in casă, aşa că eu am ascultat-o. Dintr-odata m-am trezit din vis cu un zâmbet pe buze. Mi s-a făcut aşa de dor de acele vremuri mai ales acum de când bunica mea s-a stins din viaţă datorită unei boli crunte. Acum am aşa multă nevoie de ea pentru că este o perioadă mai grea pentru mine, dar ştiu că mă veghează de acolo de sus. Mereu o să o port în suflet şi în minte, îmi era una din cele mai dragi persoane din viaţa mea și mereu ea va trăi prin mine. 
Copilăria mea a fost una foarte frumoasă şi mereu o parte din mine va rămâne mereu copila de la Zimand!