Originar din Șiria (n. 1893), istoricul și profesorul de artă Coriolan Petran și-a început pregătirea școlară la Liceul Superior Regal din Arad (azi Liceul Moise Nicoară), continuând studiile la Budapesta, Berlin și Viena. După absolvire, în 1917 a lucrat o scurtă perioadă la Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta, în 1919, fiind numit conferențiar la Universitatea din Cluj. În paralel cu activitatea didactică universitară, a fost vreme de doi ani (1920 – 1922) inspector general al muzeelor din Transilvania, cu rolul de a inventaria valorile înstrăinate în timpul războiului, în vederea repatrierii lor. Drept urmare, în 1923, pentru serviciile aduse în recuperarea tezaurului ardelean, statul român i-a acordat titlul de Cavaler al Ordinului Coroana României, numindu-l Consilier tehnic în chestiunile de artă ale Transilvaniei la Conferința Româno – Maghiară de la București. Rezultatul acestor activități sunt cuprinse în cărțile: Muzeele din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș (Arad, 1922) și Revendicările artistice ale Transilvaniei (Arad, 1925).
În cei peste 25 de ani de activitate la catedra de Istoria artelor, a reușit să întocmească o programă de învățământ coerentă, eșalonată pe ani de studii, și o bază de cercetare, alcătuită din bibliotecă de specialitate, manuale, planșe, fotografii.
În majoritatea scrierilor sale, adunate în volumul Ars Transilvaniae (1944), a prezentat calitățile și specificul artei vechi românești, un subiect constant de cercetare constituidu-l bisericile din lemn din Transilvania, reușind să tipărească observațiile făcute în părțile Aradului și Bihorului. Rezultatele prestigioasei activități științifice au fost valorificate și în Congrese internaționale la Stockholm, Varșovia, Sofia, Berna, Paris, fiind ales membru în Comitetul permanent al Congreselor de știința artelor și esteticii, iar în 1940, membru Corespondent al Academiei Germane din Munchen. De-a lungul vieții a stabilit legături profesionale și prietenii cu importante personalități din lumea artelor.
Mormântul lui Coriolan Petran
Un obelisc funerar din marmură neagră străjuiește în Cimitirul Eternitatea, parcela J I, trei morminte delimitate prin capace din beton și borduri. Acolo își dorm somnul de veci, alături de prof. univ. dr. Coriolan Petran, prof. dr. Ioan Petran 1864 – 1901), Sidonia Onu (1854 – 1914), Miron Onu (1846 – 1924), dr. Ioan Moldovan (1881 – 1944), medic primar, directorul Spitalului Municipal, Aurelia Petran (1874 – 1965) și Veturia Moldovan (1891 – 1971).
Fațada dinspre morminte a monumentului poartă ca element decorativ și religios conturul unei cruci latine treflate, inscripții informative și funerare.
