„Binecuvântarea Domnului peste voi…”
Acei dintre noi, care au avut nevoie de clarificări faţă de înţelesul şi semnificaţia unei sărbători creştine binecuvântate sau chiar faţă de ortodoxie, s-au adresat aseară, la Biblioteca Judeţeană, părintelelui Ştefan Negreanu.
Aşa cum nu mai este de mirare, la conferinţele, ca şi la slujbele pe care le oficiază domnia sa, spaţiile devin neâncăpătoare, chipurile luminoase şi sufletele înălţate.Dacă am fi beneficiat de o sală cu încă o dată capacitatea sălii „Concordia”, probabil, ar fi fost de ajuns pentru toţi părtaşii la cuvântul conferinţei.În sală şi pe hol am văzut credincioşi ce-şi urmează pas cu pas preotul, duhovnicul, oriunde este invitat, dar am văzut şi persoane ce nu fuseseră niciodată în bibliotecă, şi înclin să cred, că nici în preajma părintelui.
Părintele a deschis alocuţiunea dezvoltând semnificaţia cuvântului „binecuvântare”, relaţia dintre cei ce se binecuvântează precum şi dinamica, pe verticală, a acestei acţiuni. Binecuvântarea, îşi are originea în asocierea celor două cuvinte:a cuvânta (a vorbi) + bine.Binecuvântarea vine de la Dzeu, de la preoţi şi de la oameni, iar drumul blagoslovirii, a laudei, a urării poate porni şi invers.Părintele a subliniat binefacerea revărsării graţiei divine asupra noastră, precum şi indisolubilitatea acesteia cu sărbătorea Naşterii Domnului, a Crăciunului. Doar în acest fel împlininindu-se rostul şi sensul sărbătorii.
Au urmat, apoi, cum se obişnuieşte la conferinţele creştine, o mulţime de întrebări venite din partea publicului. Unele în acord cu tematica anunţată ,altele cerând dezlegări, din perspectiva credinţei ortodoxe, la întrebări şi frământări existenţiale.
{gallery}18_12_2012{/gallery}
„Binecuvântarea Domnului peste voi…”
Acei dintre noi, care au avut nevoie de clarificări faţă de înţelesul şi semnificaţia unei sărbători creştine binecuvântate sau chiar faţă de ortodoxie, s-au adresat aseară, la Biblioteca Judeţeană, părintelelui Ştefan Negreanu.
Aşa cum nu mai este de mirare, la conferinţele, ca şi la slujbele pe care le oficiază domnia sa, spaţiile devin neâncăpătoare, chipurile luminoase şi sufletele înălţate.Dacă am fi beneficiat de o sală cu încă o dată capacitatea sălii „Concordia”, probabil, ar fi fost de ajuns pentru toţi părtaşii la cuvântul conferinţei.În sală şi pe hol am văzut credincioşi ce-şi urmează pas cu pas preotul, duhovnicul, oriunde este invitat, dar am văzut şi persoane ce nu fuseseră niciodată în bibliotecă, şi înclin să cred, că nici în preajma părintelui.
Părintele a deschis alocuţiunea dezvoltând semnificaţia cuvântului „binecuvântare”, relaţia dintre cei ce se binecuvântează precum şi dinamica, pe verticală, a acestei acţiuni. Binecuvântarea, îşi are originea în asocierea celor două cuvinte:a cuvânta (a vorbi) + bine.Binecuvântarea vine de la Dzeu, de la preoţi şi de la oameni, iar drumul blagoslovirii, a laudei, a urării poate porni şi invers.Părintele a subliniat binefacerea revărsării graţiei divine asupra noastră, precum şi indisolubilitatea acesteia cu sărbătorea Naşterii Domnului, a Crăciunului. Doar în acest fel împlininindu-se rostul şi sensul sărbătorii.
Au urmat, apoi, cum se obişnuieşte la conferinţele creştine, o mulţime de întrebări venite din partea publicului. Unele în acord cu tematica anunţată ,altele cerând dezlegări, din perspectiva credinţei ortodoxe, la întrebări şi frământări existenţiale.
{gallery}18_12_2012{/gallery}