1934 – A murit la vârsta de 84 de ani Vasile Goldiş şi înmormântat în 12 februarie, cu funeralii naționale în cimitirul Eternitatea. Chiar dacă ar fi perceput doar ca o personalitate de seamă în desăvârşirea înfăptuirii Marii Uniri, numele lui Vasile Goldiş poate fi trecut în rândul marilor bărbaţi ai neamului. Redescoperirea lui ca mare gânditor, om politic, scriitor şi pedagog, membru onorar al Academiei Române îl ridică la calificativul, emis de Octavian Goga şi deloc exagerat, acela de Părinte al Patriei. Astăzi, întreaga operă a lui Vasile Goldiş, cuprinsă în 26 de volume, din care unele adevărate rarităţi bibliografice, se află în fondul Bibliotecii Academiei Române. Universitatea de Vest Vasile Goldiş a organizat un muzeu memorial în Palatul Românul de pe str. Vasile Goldiş nr. 6.
1938 – În România a fost instaurată dictatura regală a lui Carol al II-lea. În fruntea guvernului a fost numit patriarhul Miron Cristea. Ca o consecință directă s-a extins pe întreg teritoriul țării starea de asediu. Au fost desființate prin decret regal toate, partidele politice. Consiliul de Coroană a fost instituit ca organ de stat cu un caracter permanent, iar consilierii regali, numiți de monarh, au devenit miniștri de stat. Viața politică, în loc să se liniștescă, a devenit mai complexă și agitată, determinată de aceste schimbări interne și de evoluția situației internaționale, marcate de fascism și revizionism. În Arad a fost instalat ca prefect colonelul Mihail Dobriceanu.
1941 – Constatând cu amărăciune că zilnic este asaltat cu intervenții de tot felul (plasarea în posturi, satisfacerea unor cereri, neîntemeiate a unor cunoștințe, rude, soții ai funcționarilor, etc), existând chiar o practică curentă în acest sens, colonelul V. Mihăilescu, comandant militar al orașului Arad și prefect al județului a expediat pretorilor și primăriilor comunale o circulară în care se sublinia ordinul că nu se mai admite nici o intervenție directă sau indirectă de către funcționarii din subordine sau interpușii acestora. Dimpotrivă, pe lângă refuz, persoana care va face intervenția va fi aspru sancționată. Toate cererile intemeiate trebuiau să urmeze calea ierarhică legală.
1945 – Partidul Național-Țărănesc a propus și dat publicității, un Proiect de Lege pentru exproprierea proprietăților rurale (teren agricol, împreună cu clădirile și întregul inventar aferent acestuia) care depășesc 30 ha în regiunea de deal și 50 ha în zona de șes. Suprafețele care urmau să se parceleze în loturi urmau să fie atribuite țăranilor, prin împroprietărire, după încheierea războiului și demobilizarea armatei. Se mai stipula că cei care au luptat pe front, vor fi primii la împroprietărire.