1741 – S-a născut la Viena Joseph Benedikt August Johann Antin Michael Adam Habsburg – Lothingen primul fiu al Mariei Terezia şi al împăratului Francisc I, viitorul Împărat Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman (1765-1790) şi rege al Ungariei, Boemiei. A fost cel mai important reprezentant al despotismului luminat, prin reformele sale urmărind modernizarea, germanizarea şi centralizarea statului austiac. În 1781 a promulgat Edictul de Toleranţă, acordând libertatea cultului tuturor confesiunilor din imperiu abolind și discriminarea faţă de evrei. După distrugerea individualităților politice ale celor trei națiuni din Transilvania a decretat limba germană ca limbă oficială pentru toate autoritățile din teritoriu. De asemenea a secularizat o treime din proprietăţile mănăstireşti, iar prin măsuri succesive a abolit iobăgia. Patenta din 22 august 1784, cuprindea textul: „Condițiunea de iobagiu, o desființăm pentru viitoriu pur și simplu și voim ca de aici înainte numirea de iobagiu să nu se mai întrebuințeze în sensul acesta și în consecință declarămu pentru viitoriu pe toți și pe fiecare țăran de orice nțiune sau religiune, de oameni cu dreptulu de liberă migrațiune... “. A vizitat în mai multe rânduri (1768, 1770, 1773, 1783, 1786) Aradul, Banatul, Transilvania şi Bucovina, intrând în conştiinţa colectivă ca Bunul Împărat.
1890 – S-a născut în satul Galbeni (judeţul Neamţ), scriitorul Poiană Năsturaş – Volbură (1890 – 1972). ofiţer încărcat de distincţii şi medalii, membru al Societăţii Scriitorilor Români (1923), autor a 14 volume de poezie, 3 de proză şi numeroase colaborări la presa literară. În 1949 s-a stabilit la Arad, unde a rămas până la stingerea din viaţă la venerabila vârstă de 82 de ani.
Încercările sale literare, din adolescenţă s-au concretizat în 1910 la Iaşi, prin debutul în presa scrisă, sub numele de Volbură Poiană – Năsturaş, pseudonim pe care l-a păstrat întreaga viaţă. Amintit de Nicolae Iorga, printre vechii semănătorişti, Volbură Poiană – Năsturaş, este perceput azi de critica literară ca un apropiat al creaţiei tradiţionale, cu largi influenţe din lirica lui Octavian Goga, Stefan O. Iosif, George Coşbuc. În opera sa literară, atât în poezie cât şi în proză, este prezentă o întreagă recuzită de versete biblice cu accente mesianice, moralizatoare.
1945 – Cu prilejul solemnităţilor consacrate revenirii Transilvaniei de Nord la România, sub preşedinţia lui dr. Petru Groza, la Cluj, s-a întrunit Consiliul de Miniştri. Consimţământul Kremlinului ca întreg Ardealul să treacă în administraţia Guvernului de la Bucureşti, a fost obţinut în 8-9 martie, printr-un schimb de telegrame cu Iosif Stalin. Au participat ca invitaţi: A.I. Vâşinski, prim-locţiitor al comisarului poporului pentru relaţii externe, general-colonel I.Z.Susaicov , locţiitorul preşedintelui Comisiei Aliate de Control în România, alţi ofiţeri superiori sovietici, şefi ai cultelor religioase, reprezentanţi ai partidelor politice, prefecţi ai judeţelor din Transilvania.
La Arad, după cum prezintă ziarul Patriotul, serbările s-au desfăşurat în oraşul împodobit cu drapele şi lozinci, cu spectcole festive în şcoli şi Te-Deum în biserici. În faţa Catedralei Ortodoxe române, o companie de onoare după ce a prezentat onorul a defilat cu drapelul de luptă. Un mare mitig în Piaţa Avram Iancu a încheiat solemnităţile.
1946 – S-a stabilit Comitetul de conducere al Asociaţiei Sportive a Angajaţilor Industriei Textile Arădene (ITA), avea următoarea componenţă: Preşedinte – Victor Moşoiu, directorul Intreprinderii Textile Arădene (ITA); Preşedinte executiv – Hertzog Andrei, directorul Intreprinderii; Vicepreşedinţi: Bertek Alexandru, muncitor; Bohm Andrei, tâmplar; Beilis Mauriţiu, funcţionar; Eicner Acaţiu, funcţionar; Nedici Iosif, lăcătuş; Vogel Ladislau, director al întreprinderii; Director sportiv – Kardoş Iuliu, funcţionar; Secretar general: Gerold Ferdinand, funcţionar; Medic sportiv dr. Botiş Aurel. Menționăm că Francisc Neuman, nu a făcut parte din structurile Asociației Sportive ITA.
