Cronologie arădeană – 14 februarie

1900 – A murit la Arad, omul politic şi publicistul de origine cehă Gustav Augustini (n. 1851, Liptovsky Mikulas), colaborator la ziarul Tribuna Poporului, prieten cu Ion Russu Şirianu. În 1883, s-a refugiat în România unde a lucrat ca ziarist la mai multe gazete bucureştene, iar din 1893, la Tribuna din Sibiu, ocupând și funcția de secretar politic la cabinetului lui Ion Raţiu, preşedintele Partidului Naţional Român din Ungaria şi Transilvania. În perioada 1898 – 1900, a fost redactor la Tribuna Poporului din Arad şi unul din apropiații lui Ion Russu Şirianu, pe care l-a sprijinit în demersurile sale gazetăreşti şi politice. Prin condei şi atitudine, a militat pentru închegarea unei alianţe între minorităţile din monarhia habsburgică. Simţindu-se urmărit pentru activitatea sa politică, considerată de oficialii vremii drept subversivă, Gustav Augustini, s-a sinucis prin împuşcare, în preajma arestării sale la Arad. A fost înmormântat în Cimitirul Pomenirea. Acolo, cu capetele descoperite, au ascultat cuvintele lui Vasile Goldiş, iar Roman R. Ciorogariu, a rostit o rugăciune. Momente de reculegere au fost ţinute şi la mormântul foştilor redactori ai Tribunei: Ion Brânda, Gheorghe Demeter, Ion Trifu, Ion Deleanu.

1919 – Ocupând Gurahonțul și Pleșcuța cu ajutorul unui tren blindat după alungarea gardiștilor români, soldații secui și unguri s-au dedat la acțiuni de jaf prin gospodăriile localnicilor.  Atrocitățile comise în acest raid militar și situația alarmantă din zonă au fost pe larg descrise de  Ștefan Cicio-Pop, ministru pentru Transilvania în Guvernul de la București într-un memoriu publicat în ziarul francez Le Temps.

1926 – La Arad, sub preşedenţia lui Franyo Zoltan, s-a constituit Societatea culturală Ady Endre.

Scriitorul de expresie maghiară Franyo Zoltan

1937 – Pentru restrângerea colportajului (comerțului ambulant) de cărți și icoane ca mijloc important de prozelitism și evitarea agitațiilor de natură confesională dăunătoare intereselor țării, prefectura Aradului a hotărât ca autorizațiile de colportori se vor da exclusiv de către episcopi, unor persoane binecunoscute, activitatea acestora limitându-se exclusiv la limitele eparhiei.

1965 – A murit la Şiria, compozitorul Emil Monţia (n. Şicula, 1882). Creaţiile sale muzicale, aparţin mai multor genuri: lieduri, cântece corale, opera. De asemenea, o colecţie bogată de colinde semnate de Emil Monţia, a fost editată în timpul vieţii acestuia. A compus lucrări pe versurile unor poeţi clasici (Mihai Eminescu, George Coşbuc) dar şi a unor contemporani de-ai săi (Octavian Goga, Lucian Blaga). A fost membru fondator al Societăţii Compozitorilor Români, a Operelor din Bucureşti, Cluj, Timişoara. Din 1907, s-a stabilit la Şiria, unde şi-a deschis un cabinet avocaţial. În 1970, la Conacul Bohuş, a fost organizată expoziţia permanentă dedicată vieţii şi activităţii compozitorului, fiind reconstituită camera lui de lucru, cu mobilierul original, pianul, vioara, partituri, culegeri de folclor şi fotografii de familie.

Emil Monția, în ultimii ani ai vieții

Prima publicare: 2020-02-14 @ 06:21