1871 – A fost sfinţită Biserica sârbească din Gai cu hramul Schimbarea la Faţă, cu participarea preotului Leontie Petrovici din Bătania, locţiitor al protopopului Aradului şi împuternicit al episcopului Antonie Nako. Clădirea din cărămidă arsă, a fost ridicată de antreprenorul arădean Winckler, după un proiect tipizat, ce poartă amprenta arhitectonică a vremii. În turnul prismatic, au fost montate trei clopote, înlocuite după patru decenii cu altele mai mari. În interior, scenele biblice ale picturii murale, au fost realizate de Nicola Popovici, Duşan Alecsici, Alecsandar Evrici, iar mai târziu de Mita Pekurar (Arad) şi Nikolaus Such (Biled).
Interiorul Bisericii Schimbarea la Față din Gai
1919 – În dimineaţa zilei de 17 mai 1919, colonelul Pirici, comandantul unei unităţi militare româneşti, compusă din Regimentul 6 Vânători şi o baterie de artilerie, şi-a anunţat intrarea în Arad. După ce a fost salutată la hotarul din spre Curtici de către Sever Ispravnicu, Eugen Costina şi Teodor Pap, armata română a străbătut strada botezată ulterior în cinstea ei, Calea Șase Vânători, a intrat pe Calea Aurel Vlaicu, mărşăluind apoi pe Bulevardul principal, spre Primărie. Străzile oraşului s-au umplut cu oamenii ieşiţi din case, femeile oferind ofiţerilor mici buchete de flori, fiind aşternut un covor multicolor de plante. În faţa clădirii administrative a oraşului, oficialităţile aşteptau pe platou. Întâiul cuvânt de salut l-a rostit în numele bisericii ortodoxe şi a populaţiei româneşti Mihai Păcăţean, urmat de Comisarul ministerial Green şi primarul Sarkany, care l-a rugat pe comandantul român, să i-a populaţia oraşului sub scutul armatei. Răspunsul colonelului Pirici, a fost edificator – preluarea de către structurile româneşti a administraţiei Aradului. În sunet de goarne, s-a trecut apoi la defilarea trupelor, după care, colonelul a intrat în primărie şi s-a adresat funcţionarilor adunaţi în sala de şedinţe, îndemnându-i să-şi continue nestingheriţi activiatea în serviciul public. La ora 12 în oraş s-a aşternut liniştea.
Instituirea administraţiei româneşti, începută în Arad la 17 mai 1919, a continuat în oraş şi judeţ, până în 19 iunie când, ultima instituție preluată, a fost Pretura plasei Chişineu Criş.
1936 – În Piaţa Podgoria din Arad, a fost dezvelită în cadrul unei ceremonii, Crucea Martirilor Arădeni, monumentul, a fost ridicat în memoria celor 90 eroi arădeni, victime ale ripostei vechii puteri la aspiraţia de unire exprimată la Alba Iulia în 1 decembrie 1918. Pe cruce şi sub paza ei, a fost înscris numele lor ca semn al jertfei, izbânzii şi al iertării. Lucrarea înaltă de 5 m a fost cioplită din andezit de Deva în atelierele fraţilor Rosa Adalbert (1890-1958) şi Ferdinand (1897-1985), după planurile arhitectului Silvestru Rafiroiu (1903-1961).
În 1960 monumentul cruciform a fost demolat şi depozitat la mănăstirea Sfântul Simion Stâlpnicul din Gai, unde a fost aşezat pe latura nordică a curţii principale.
În 1995, Crucea Martirilor Arădeni, sub forma ei înoită dar păstrând elementele arhitecturale iniţiale, a fost inspirat amplasată într-un aranjament floral al parcului Mihai Eminescu, în spatele primăriei într-un spaţiu liber, lipsit în apropiere de vegetaţie înaltă.
