1877 – S-a născut la Sfântul Gheorghe (Covasna), Laszlo Dioszeghy, pictor şi lepidopterolog (specialist în fluturi), stabilit la Ineu din 1907 până la sfârşitul vieţii (1942). Ca pictor, este apreciat atât prin peisaje, răspândite în întreaga Transilvanie, cât şi prin ilustrarea interiorului unor biserici din jurul Ineului. Mai cunoscută este însă activitatea sa în ceea ce priveşte studiul fluturilor, domeniu, în care, deşi era un autodidact, a devenit specialist, întreţinând o bogată corespondenţă cu prestigioase muzee şi instituţii ştiinţifice consacrate. De la Ineu, organiza sistematic, împreună cu prietenii săi, expediţii de colectare a insectelor, cu predilecţie în Munţii Retezat. Rezultatele activităţii sale au fost publicate în anul 1930, fiind enumerate 1091 specii, multe dintre ele citate pentru prima dată în literatura de specialitate. În prezent cea mai mare parte a colecţiei sale se află la Muzeul din Sfântu Gheorghe (judeţul Covasna).
1933 – S-a născut la Pecica, Ştefan Guleş, profesor la Şcoala Normală Dimitrie Ţichindeal, pictor, membru al Uniunii Artiştilor Plastici. Deşi, prin absolvirea Liceului Pedagogic din Arad (1953), s-a pregătit pentru a deveni învăţător, Ştefan Guleş (n. 1933, Pecica), şi-a dezvoltat vocaţia pentru pictură la Institutul de Arte din Bucureşti. Întors la Arad, în paralel cu activitatea didactică, devine unul din peisagiştii îndrăgiţi ai Aradului. Natura, în diversele sale ipostaze, netedă sau colinară, vegetaţia, cerul, sunt receptate, într-un tot unitar, fără detaşare estetizantă pentru redarea detaliilor. Spontan ca un impresionist, pentru Ştefan Guleş, contururile, volumele, sunt reduse la suprafeţe de culoare, care devin contorsionate într-un joc nervos de tuşe. Aceeaşi tehnică, o foloseşte în redarea peisajului industrial şi în natura statică. Totul pare învăluit într-o atmosferă subtilă şi diafană, născute din delicate armonii de culoare. Ca pictor al naturii, Ştefan Guleş, se înscrie astfel, în marea tradiţiie a peisagisticii româneşti.
