1934 – S-a născut la Stănişeşti (judeţul Bacău), George Apostu (d. Paris 1986), sculptorul care, continuând strălucit perspectiva artei moderne deschisă de Constantin Brâncuşi, a redescoperit resursele artistice ale lemnului şi pietrei. Opera sa organizată în jurul unor mari cicluri cum sunt: Tată şi fiu, Laponele, Fluturii sau Chriştii, prelucrează motive şi forme mitologice vechi dar cu modalităţi de expresie eliberate de convenţiile academizante. Deşi ultimii ani ai vieţii şi i-a petrecut la Paris, unde s-a autoexilat din 1982, a fost fruntaşul generaţiei sale din România. Azi este perceput nu numai ca unul dintre cei mai viguroşi artişti români ai acestui secol, ci ca unul dintre sculptorii cei mai importanţi din întreaga istorie românească a genului. Deşi a murit prematur la vârsta de 52 de ani, George Apostu a adus un spirit nou în arta românească cu vocaţie de universalitate. În anul 1990, Ministerul Culturii, a înfiinţat la Bacău, Centrul de Cultură George Apostu, care cuprinde clădirea principală pentru activităţi specifice, un parc de sculptură şi expoziţie în aer liber, muzeu de artă contemporană, hotel şi restaurant. Lucrări monumentale semnate de George Apostu au fost aşezate în numeroase spaţii publice din ţară (Bucureşti, Brăila, Galaţi etc) şi stăinătate (Japonia, Austria, Franţa, Ungaria şi altele). În Arad George Apostu a realizat lucrarea Piatră dacică, aşezată la Căsoaia (1981).
1937 – S-a născut în Arad (Gai), istoricul Liviu Mărghitan (d. Nădlac, 2011), membru al Diviziei de istorie a Academiei Române. Ca specialist arheolog la Muzeul Regional Arad, unde a fost angajat în 1966, Liviu Mărghitan, a iniţiat primele cercetări ştiinţifice sistematice de istorie veche. La momentul iniţierii proiectului de constituire a Muzeului de Istorie a României, Liviu Mărghitan, a fost cooptat în întâiul eşalon al membrilor fondatori, organizând tematic secţia Lapidariu, care a rămas în aceeaşi formă, până astăzi.
Este autor a zeci de cărţi publicând şi sute de articole ştiinţifice. În 13 ianuarie 2011, s-a stins din viaţă, discret, aşa cum a trăit, fiind înmormântat, alături de soţie, în cimitirul din Nădlac.
1989 – La Timişoara, imense coloane de protestatari împotriva regimului condus de Nicolae Ceauşescu au ocupat centrul oraşului, armata fraternizând cu mulţimea. În clădirea Operei de Stat, s-a constituit Frontul Democratic Român, iar la Cosiliul Popular Judeţean, Comitetul Cetăţenesc, fiind redactată prima listă cu revendicări. Spre seară s-a lucrat la Proclamaţia, care a fost prezentată mulţimii în dimineaţa zilei următoare.
La Arad,structurile politice comuniste au constituit „Comandamentul judeţean de cooperare“ alcătuit din Elena Pugna – primul-secretar al judeţului PCR, Nicolae Angheloiu – secretar judeţean al PCR, mr. Dumitru Marcu, şeful garnizoanei militare, col. Sălceanu-şeful Inspectoratului judeţean al Ministerului de Interne, mr. Mihai Cioflică- şeful Miliţiei judeţene, lt. col. Liviu Stranski, comandantul Gărzilor patriotice. Sosit în oraş, generalul Ilie Ceauşescu a prezentat o expunere, în care a susţinut că ungurii au pătruns în ţară cu scopul de a cuceri Transilvania, iar în Timişoara cadavrele militarilor pluteau pe Bega. În gara din Aradul-Nou a sosit un tren cu luptători vâlceni din gărzile patriotice, înarmaţi cu bâte pentru a potoli zelul bandelor de huligani şi mercenari străini din oraşul de pe Bega, dar nu li s-a permis să coboare din tren, garnitura fiind îndreptată spre Vinga-Timişoara, unde situaţia s-a repetat.
1999 – A fost acordat sculptorului arădean Ioan Tolan (1926 – 2015), fondator al Liceului de artă şi a filialei locale a Uniunii Artiştilor Plastici, Premiul Special pentru întreaga activitate artistică. Ioan Tolan a fost un sculptor încărcat cu talent şi energie, om blând şi modest, plin de zel, care se regăseşte în multe din marile proiecte ale oraşului înscriidu-şi numele în tot ceea ce este valoros şi durabil.