1890 – Înfiinţarea la Arad, sub conducerea lui Vajda Lajos a Societăţii Filarmonice Philarmonia. În primul an de activitate, organizaţia a funcţionat cu o orchestră de coarde, apoi cu suflătorii s-a alcătuit un ansamblu de 50-60 de instrumentişti. Dirijorii permanenţi au fost Jakab Hoszly, Unger Mor, iar din 1906 – Alexander Zellner.
1918 – La Curtici a avut loc şedinţa de constituire a Consiliului (Sfatului) Naţional Român. Cei 32 mebri, declaraţi aleşi de comisarul adunării preotul Ioan Nicorescu şi notarul Gheorghe Morariu, au depus jurământul în faţa Adunării.
1937 – A fost aprobat Regulamentul pentru tăierea animalelor destinate consumului public din Buteni. Prin acest document, comuna s-a obligat ca în termen de cel mult doi ani să instaleze o tăietoare comunală, fiind interzisă sacrificarea animalelor în curţile măcelarilor, unde nu puteau fi controlate tăierile clandestine. Deoarece în localitate nu exista la acea dată nici un medic sau agent veterinar, primăria s-a angajat să şcolarizeze pe spese proprii printr-un curs de 30 de zile, la Abatorul din Arad o persoană ştiutoare de carte, de toată încrederea, care să nu aibe nici o legătură prin funcţiunea sa cu măcelarii, să fi satisfăcut legea recrutării, să aibă cel puţin patru clase primare, să cunoască limba română, cetăţean cu certificat de bună purtare. Alte dispoziţii din acest act normativ reglementau atribuţiile măcelarilor şi cârnăţarilor din Buteni care doreau să deschidă măcelării, debite pentru mezeluri şi topitorii de grăsimi.
1939 – Publicaţia Erdely Magyar Szo, a publicat scrisoarea unui muncitor textilist privind situaţia grea de la Fabrica Textilă (ITA), în care se prezenta printre altele: „Condiţiile de muncă în general sunt foarte grele. La curăţătorie unde bumbacul se pregăteşte pentru filatură, muncitorii sunt obligaţi să ridice baloturi grele de sute de kilograme, iar pentru munca lor abia primesc 6 lei şi câţiva bani. Ucenicii din secţia bund-veberai, timp de 6 luni nu primesc salariu, iar după expirarea acestui termen ei sunt angajaţi doar ca muncitori auxiliari cu un salar şi mai mic. Scumpetea este în continuă creştere şi salariile scăzute duc muncitorii într-o situaţie foarte grea. La toate acestea se raliază şi starea neigienică a locurilor de muncă. Muncitorimea care lucrează în tura de noapte, de multe ori nu poate mânca nici măcar o bucată de pâine. Nu are timp pentru aşa ceva datorită sistemului Bedeaux. Printre muncitori mulţi sunt copii…“