1597 – Atestarea documentară a localităţii Moneasa, sub numele Menyhaza, aşezare integrată domeniului şi cetăţii Dezna. În diploma acordată de principele Sigismund Bathory lui Kornis Gaspar, în această zi la Alba Iulia, sunt amintite izvoarele termale şi minele de fier din zonă.
1777 – A fost publicat în Arad testamentul văduvei Margareta Bibics, prin care se prevedea constituirea unei fundații din al cărui uzufruct să fie înființat și finanțat un convict educativ pentru tinerii de condiție săracă. Fundația a fost de un real sprijin în edificarea edificiului noii clădiri a Gimnaziului Regal, azi Colegiul Moise Nicoară.
1787 – Episcopia Aradului (episcop Pavel Avacumovici), a difuzat în eparhie, hotărârea Consiliului Locotenenţial din 12 decembrie 1786, pentru dezvoltarea învățământului la sate. Printre altele se prevedea construire de şcoli pe domeniile camerale şi pe cele ale fondului religios, încadrarea ca învăţători a unor elemente capabile, pregătite în şcoli normale, recensarea anuală a copiilor și altele. Domnii de pământ erau obligaţi să înfiinţeze şcoli şi să le întreţină.
1945 – Din iniţiativa preotului Viorel Mihuţiu, președintele Asociației Clericilor a fost organizată şedinţa de constituire a Uniunii Preoţilor Democraţi, secţia Arad. În şedinţa, condusă de Nicolae Popovici, rectorul Academiei Teologice, în prezenţa preotului V. Lugojan, delegatului Uniunii Patriotice au fost aleşi ca membri ai Comitetului de conducere (provizoriu) preoţii: Viorel Mihuţiu – preşedinte, prof. dr. Petru Dehelean – vicepreşedinte, dr. Tudor Demian – secretar, prof. dr. Nicolare Popovici, Sava Tr. Seculin (consilier eparhial), Florea Codreanu, Petru Bogdan, Ioan Brândaş – membri, iar ca cenzori: Zenobie Bredeanu, Remus Oarcea. În apelul adresat preoţilor arădeni se arăta, printre altele: Conştienţi de marea răspundere pe care chemarea noastră sacedortală şi misionară o aşează în aceste vremuri pe umerii noştri, un număr de slujitori ai Bisericii, în frunte cu părintele ministru C. Burducea, s-au constituit în capitală în Uniunea Preoţilor Democraţi, pe care o aplaudăm. Credincioasă tradiţiilor sale de cea mai curată democraţie în aceste vremuri de mari prefaceri sociale, când orientarea omenirii tinde tocmai spre instaurarea acestei democraţii integrale, Biserica noastră cu slujitorii ei nu poate rămâne în afara acestor năzuinţi. Dacă ar face-o s-ar îndepărta de menirea ei care, după învăţăturile Mântuitorului este tocmai propovăduirea, cu gândul, cu vorba, cu fapta a principiilor de bază a creştinismului: libertatea, frăţietatea, egalitatea prin iubirea aproapelui.
În finalul şedinţei a fost aprobat conţinutul unei telegrame de adeziune la demersurile democratice ale Guvernului, adresate primului ministru dr. Petru Groza, ministrului cultelor preotul C. Burducea şi Ministrului propagandei Petru Constantinescu – Iaşi.
1998 – A murit poetul Mihai Beniuc (1907-1998), originar din Sebiş.
Dar eu n-am unde pleca, decât cu 1,5 sau doi metri sub mlaștina noastră daco-romană. Și nu vreau stelă și niciun semn mortuar. Ștergeti-mă din programa analitică! Să mă adore doar viermii, dacă nu voi fi ars la „Cenușa” ori norii, dacă mă voi însoții o clipă cu ei, ieșind din coșul crematoriului. Și să nu facă Emma să sufere prea mult după mine. Cât o mai vrea să trăiască, să n-o chinuie. Destul au chiuit-o.
Așa cum se vede și pe piatra funerară, de a cărei realizare s-a ocupat Leontina Beniuc, a doua soție a poetului, Beniuc a supraviețuit 10 ani Emmei. Conform dorinței testamentare, la moartea sa, urna cu cenușa funerară a Emmei Beniuc a fost pusă în sicriul poetului.