1937 – Comuna Şeitin a publicat regulamentul asupra taxelor şi impozitelor comunale. Printre altele se percepea taxa de 50 de lei anual, pentru fiecare om de serviciu (bărbat sau femeie): bucătar, vizitiu, camerier, sufragiu, fecior, servitor de orice local public, portar în genere, madame în familii şi hoteluri, femei la toate, rândaşi, paznici de zi sau de noapte, oameni de expediţie, precum şi cei prevăzuţi în legea servitorilor etc. Se excepta tot personalul agricol.
1937 – Corespunzător Legii pentru înfrânarea şi reprimarea speculei ilicite, ministrul Secretar de Stat din Departamentul Industriei şi Comerţului, a fixat pentru judeţul Arad preţuri unitare de vânzare la fierul rotund pentru beton armat, fierul comercial, fierul fasonat de la uzinele Reşiţa şi Uzinele Ferdinand, precum și la osiile de căruţă de la Uzinele Reşiţa.
1941 – A avut loc prima şedinţă (de constituire) a a Consiliului de Colaborare de la Prefectură, condusă de colonel Vasile Mihăilescu, prefectul judeţului, care în cuvântul inaugural a menţionat obligativitatea participării membrilor atunci când sunt convocaţi, sub sancţiunea refuzului de serviciu. La ședința de constituire a Consiliului Prefecturii condusă de colonelul Vasile Mihăilescu, episcopul Andrei Magieru, a menționat că Biserica în Stat, ca Instituţie Divină se conduce după canoanele bisericeşti, dar vine în ajutorul Statului prin propaganda spirituală, atrăgând atenţia să se evite discutarea părţilor canonice ale Bisericii. De asemenea, dr. Andrei Magieru a arătat că sunt peste 50 de sate fără biserică, iar în altele biserica se dărâmă, iar locuitorii fiind atât de săraci nu pot contribui la susţinerea ei. Drept urmare, prefectul Vasile Mihăilescu, a dispus ca prefectura să achite sumele necesare construirii bisericilor din Zăbrani şi Şofronea, îndrumând primăriile „să achite imediat parohiilor sumele subscrise în buget pentru biserică, spre a face reparaţiile strict necesare. Acolo unde reparaţiile nu erau necesare, banii urmau să fie vărsaţi prefecturii, de unde, centralizaţi, vor fi predaţi Sfintei Episcopi“..
1948 – Prin Decizia Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale s-a înfiinţat Inspectoratul Regional Arad structură cu largi atribuţii în inspectării şi supravegherii muncii salariaților şi ucenicilor, evidenţa asistaţilor şi pensionarilor.
1951 – Secţiunea Sănătăţii Publice a Sfatului Popular al Regiunii Arad, a raportat încheierea acţiunii de înfiinţare pe lângă Dispensarele rurale a 27 staţionare cu 440 de paturi. O parte din fonduri au fost colectate prin baluri, serbări şi donaţii (cearşafuri, feţe de pernă, pături)