1885 – S-a născut la Nerău (judeţul Timiş), pictorul Corneliu Minişan, a cărui creaţie artistică a mers pe linia tradiţională a impresionismului românesc. Personaliatea sa din domeniul picturii este remarcată mai ales prin larga paletă de nuanţe, adevarat izvor al unor bogate expuneri coloristice. A urmat şcoala primară din Cenad, apoi liceul din Debreţin, pedagogia de stat la Sighetul Marmaţiei iar în final, la Viena – şcoala de artă grafică şi plastică. După terminarea studiilor s-a stabilit la Arad, în cartierul Drăgăşani, unde a locuit la mai multe adrese pe străzile: Mihai Vodă, Cantacuzino, Badea Cârţan. A lucrat mult, fiind prezent în peste 60 de expoziţii din Bucureşti, Transilvania, Serbia, bucurându-se de succese meritate. Maestru al peisajelor diafane, pătrunse de sensibilitate fină, precum şi subiectele de natură statică, Corneliu Minişan, a creat veritabile înfăptuiri artistice. O cronică răuvoitoare şi profund tendenţioasă a pus capăt activităţii sale creatoare ultimei sale expoziţii personale de pictură deschisă la Palatul Cultural în 1948 lăsâmd un gust amar, artistului şi numeroşilor săi admiratori. Astăzi, Corneliu Minişan, este unul din cei mai bine cotaţi pictori arădeni, atrăgând atenţia prin claritatea, luminozitatea şi culorile diafane ale tablourilor. O stradă în Arad îi poartă numele.
1941 – În urma înăbușirii Rebeliunii Legionare, fost afișată Ordonanța emisă de col. Vasile Mihăilescu, comandantul militar al orașului Arad și prefectul Județului, fiind interzise, sub amenințarea pedepsei cu muncă silnică până la 12 ani, toate manifestările de stradă, aglomerările, adunările în locuri publice, străzi, localuri și în case particulare, fără autorizarea specială a Comandamentului Armatei. Se mai ordona obligația predării autorităților militare sau de jandarmi, a oricărei arme de foc, muniții sau explozibile deținute, împreună cu permisul respectiv. Populația era îndrumată să urmeze ideile de frăție, muncă și ordine, în spiritul preconizat de generalul Ion Antonescu, conducătorul Statului Național – Legionar
1941 – A fost publicat în Buletinul Oficial al județului Arad, Regulamentul pentru înființarea la Sântana a serviciilor necesare executării lucrărilor de apărare pasivă, evacuarea populației și instrucția premilitară. În acest scop, a fost prevăzută o majorare a impozitelor locale cu 10% din veniturile totale ale contribuabililor.
1946 – În Sala festivă a primăriei, a avut loc, primul Congres Judeţean al Partidului Naţional Popular (PNP) din Arad, ca partid al păturilor de mijloc, format prin transformarea Uniunii Patrioţilor (UP). Nicolae Burduja a fost ales Preşedinte de Onoare al partidului, iar Gheorghe Vlădescu – Răcoasa, Ministrul Naţionalităţilor președinte. Au mai fost aleși ca vicepreședinți: Prof. Ilie Ardelean, Ing. Ioan Popa din Plasa Radna, Prof. Ioan Vârtaciu – Inspector Şcolar, iar ca membri în Comitetul județean: av. Ioan Pălincaş, prof. Nestor Covaciu – membru La nivel de municipiu, structurile partidului au fost alcătuite din: prof. Ioan Suciu – preşedinte, col. Gh. Ionescu – vicepreşedinte, Vasile Sărăndan – meseriaş tâmplar, membru.
1949 – Potrivit noilor Dispozițiuni privitoare la activitatea economică locală, organele puterii de stat au fost obligate să înființeze intreprinderi sau activități cu caracter social, sanitar sau cultural așa cum sunt: creșele, băile comunale, dispensarele medicale, stadioanele, plajele, muzeele, pinacotecile, teatrele, cinematografele, pompele funebre și altele. Scopul lor nu era, în principiu, acela de a crea beneficii, ele mărginindu-se pe cât posibil, la încasarea prețului de cost al serviciilor prestate.
