1853 – S-a născut la Ketgyhaza, Marki Sandor (d.192,5 Godollo), profesor și istoric, autor al monografiei: Istoria Comitatului și orașului liber regesc Arad, reprezentant de seamă al culturii maghiare din perioada dualismului, membru corespondent al Academiei de Științe Maghiare (1892). A publicat numeroase studii și articole pe teme de istorie, literatură, geografie, pedagogie, mai ales în publicații din Arad și Oradea.
1863 – La Drauţ, în urma încheierii procesului de separare a păşunii, moşierii locali în frunte cu Bogdanffy Bela şi Daniel Gorgely, I-au rugat pe săteni să le delimiteze proprietăţile, prin săparea, contra cost, a unui şanţ. Simţindu-se nedreptăţiţi, sătenii nu numai că nu au vrut să execute lucrarea, dar I-au oprit de la lucru şi pe zilierii aduşi din satele învecinate, gonindu-I cu mare gălăgie şi ameninţări. Fiind încunoştiinţat de acest lucru, pretorul cercual a chemat şi dispus jandarmeriei imperiale şi regale arestarea locuitorilor descoperiţi ca principali agitatori, pe motivul tulburării ordinei şi liniştei publice.. În timpul pregătirii excortării acestora la Târnova (sediul plăşii) pentru a fi cercetaţi, mulţimea adunată, I-au somat pe jandarmi să elibereze prizonierii. Considerând că au fost atacaţi cu violenţă, aceştia au deschis focul omorând un localnic şi rănindu-I pe mai mulţi alţii, grupul de revoltaţi fiind risipit. Cei în cauză au după o judecată sumară au fost condamnaţi la închisoare şi amendă
1897 – A fost publicată în ziarul Tribuna Poporului, prima poezie a lui George Coşbuc, publicată în Arad – Ştrengarii din Cynthus. A urmat o suită de legende, zicători comentate, tălmăciri, studii, critică literară, proze de război, traduceri şi bineînţeles, poezii. Scrierile sale au fost tipărite cu regularitate, la început în ziarele Tribuna Poporului, apoi în Tribuna, Românul, dar şi în calendarele redactate de ziarele locale. Numele lui George Coşbuc apare în presa arădeană până în anul 1912, fiind consemnate în această perioadă şi numeroasele sale vizite şi întâlniri cu publicul, fiind întâmpinat, de fiecare dată cu admiraţie şi dragoste. Ziaristul şi omul politic Ion Russu Şirianu, evoca în unul din studiile sale, interesul manifestat de către George Coşbuc, referitoare la satul lui Ioan Slavici, petrecerile de nuntă, însoţite de chiuituri şi farse improvizate, despre şezători şi clăci, despre bocete, pe care le compara cu întreaga comoară de impresii, preluate din satele Năsăudului. Poetul obişnuia să tragă la fostul hotel şi restaurant Vass, numit în perioada interbelică Cornul vânătorului, loc preferat se pare, în scurtele sale opriri în Arad
1915 – Colonelul Franz Wallner, a fost înlocuit de la comanda Regimentului 33 Arad, pe motive medicale. A fost decorat cu distincţia Coroana de Fier, pentru luptele cu regimentul la Komarno, Pusztomiti, Dobtomil. Regimentul 33 a mai luptat la Ustrzyki, Wolosate, Csabahaza, Preluki, Smolnik.
1919 – În şedinţa Consiliului Dirigent Român din Sibiu, avocatul Iustin Marşieu (1879-1955), a fost numit prefect al Aradului. Sediul prefecturii a fost stabilit la Radna, instalarea în Arad, fiind posibilă doar în urma intrării în oraş a armatei române (17 mai 1919).
1928 – A început prezentarea în cinematografele arădene, a primului film românesc turnat la Arad: Ionel şi Mărioara. Odată cu dezvoltarea spectacolelor de acest gen, în Arad au fost realizate şi producţii cinematografice locale. Astfel Gyorgy Naszter a realizat şi prezentat filme documentare despre centrul oraşului, iar în 1905 a fost filmată pelicula: Pe strada ţiganilor din Pecica.. S-au mai făcut filme documentare despre dezvelirea monumentului Kossuth (1909) şi despre alegeri (1910), iar profesorul arădean Jeno Zaray, a realizat imagini cu Dunărea la Porţile de Fier. Primul film artistic întitulat Nuntă ţărănească la Arad, a fost realizat în 1913 de firma Projektograf din Budapesta, în regia lui Szendrey Mihaly (1866-1956), directorul teatrului arădean.
