Cronologie arădeană – 28 februarie

1785 – În fața a peste 5000 spectatori ţărani aduşi din 419 comune, chemaţi sub pretexul comunicării unor ordine referitoare la munca obligatorie. fost îndeplinită sentința de frângere cu roata a lui Horia și Cloșca.

1785 – A fost prins, judecat şi executat în Cetatea Aradului, Petru Baciu (Beciu), şeful cetei de ţărani, care în 27 iulie 1784 l-a răpit pe subprefectul Andrei Forray (70 de ani), din conacul domeniului său din Săvârşin, ducându-l spre Temeşeşti, până la hotarul satului Mădrijeşti (Gurahonţ). Miza era intervenţia la împărat pentru graţierea ţăranilor, acuzaţi de crimă şi jaf urmată de eliberarea lor, din închisorile comitatului Arad. Sub presiune, vicecomitele Foray, a scris cererea de eliberare şi a expediat-o la Viena împăratului Iosif al II-lea. În acelaşi timp, episcopul ortodox al Aradului, Petru Petrovici, sosit la faţa locului, în Mădrijeşti-Gurahonţ, a promis că va stărui în rezolvarea cererii răpitorilor, serviciu pentru care a primit o recompensă de 800 florini. După o săptămână, împăratul Iosif al al II-lea, a decis că ţăranii care l-au răpit şi dus cu forţa în pădure pe Andrei Foray, deoarece au promis că se vor îndrepta şi vor duce în continuare o viaţă onestă, să fie graţiaţi şi să rămână scutiţi de orice pedepse pentru faptele lor. Dar după toată graţia împăratului, Petru Baciu (Buciu), a fost prins şi dus înaintea Tribunalului din Arad, unde la înfăţişarea cu vicecomitele Forray, rugându-se să nu fie condamnat, a spus: Ţi-aduci aminte domnule, că atunci când ai fost prins de noi, însoţitorii mei, mai că era să-ţi curme zilele, dacă-i lăsam eu. Dar tribunalul l-a condamnat la moarte, desigur pentru alte fapte, după cum comenta ziarul Magyar Hirmondo, şi-i tăiară capul.

1852 – A murit la Dunafoldvar (Ungaria), în vârstă de 65 ani, Joszef Beszedes (1787-1852) –  inginer hidrolog, filozof şi politician important al Ungariei, autorul proiectului Canalul Morilor de pe Crișul Alb. Pentru a limita inundaţiile catastrofale ale Crişului Alb şi dezvoltarea agriculturii intensive, ing. Bezsedes Joszef a propus în 1830, devierea la Buteni a surplusului de apă din Crişul Alb, într-un canal, care urma să fie săpat în sudul râului şi paralel cu acesta, până la Gyula. Deoarece apa urma să curgă gravitaţional, pe o diferenţă de nivel de peste 50 m, a preconizat, ca prin intermediul a 54 roţi hidraulice, să asigure funcţionarea a 15 mori moderne, putându-se astfel demola numeroasele instalaţii ţărăneşti arhaice, care şi ele contribuiau la împotmolirea albiilor şi producerea de inundaţii. Geniala idee, susţinută de palatinul Joszef Nador (arhiducele Iosif de Habsburg) şi de alţi politicieni ai vremii, a atras interesul proprietarilor din zonă care au văzut în această lucrare, o investiţie profitabilă economic. Lucrările începute în septembrie 1833, au durat şapte ani, dând de lucru unui mare număr de oameni din satele limitrofe.  Deşi s-a muncit cu tehnica primitivă de atunci (hârleţ, lopată, târnăcop, carul cu boi), dimensiunile lucrării erau neobişnuite, unice pentru acele vremuri: 91,9 km lungime, 24 m lăţime şi 12 m adâncime. În paralel au fost edificate morile, nişte construcţii solide, cu depozite încăpătoare, ridicate pe mai multe nivele. La parter au fost amenajate canalele de aducţiune a apei, pe care au fost montate turbine hidraulice moderne, de mare eficienţă. La 5 noiembrie 1940, canalul a fost umplut cu apă, pe toată lungimea sa, iar morile au început să funcţioneze, întreaga construcţie, primind numele: Canalul Morilor, Palatinul Joszef (Nador) de pe Crişul Alb.  Este o construcţie care rămâne şi azi drept una din cele mai interesante, curajoase şi eficiente realizări hidrotehnice şi de gospodărire a apelor de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Canalul morilor

1870 – În Arad, au fost încheiate lucrările Catedralei ortodoxe române (vechi), cu hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Lucrările iniţiate de episcopul Procopie Ivaşcovici (1853-1873), au început în anul 1861, sub conducerea arhitectului arădean Anton Ziegler, pe terenul numit Grădina Techelia. Cu toate modificările intervenite pe parcurs, datorate mai ales terenului mlăştinos, construcţia a ajuns sub acoperiş după 2 ani, dar a fost terminată după aproape un deceniu (1870). Faţada bisericii, poartă pecetea barocului clasicizat, cu un timpanon triunghiular, sprijinit pe doi pilaştri cu capiteluri corintice. Aticul, cu fereastra rotundă, a fost adăugat cu ocazia restaurării din 1905-1906, când au fost ornamentate şi turlele. Iconostasul conceput de Mihai Ianici, a fost pictat de Nicola Alecsici şi Ioan Zaicu. Unul din clopote, cel datat 1764, provine din vechea biserică ortodoxă situată lângă Mureş. În anul 1966, faţada  a fost împodobită de Eremia Profeta, cu trei picturi (mozaic) lucrate în stil bizantin.

Catedrala Veche (1904)

1912 – La intervenţia lui Constantin Stere, trimisul regelui Carol I la Arad, ziarul Tribuna a fuzionat cu Românul, condus de Vasile Goldiş, care a preluat astfel ştafeta luptei pentru desăvârşirea unităţii naţionale.

Constantin Stere

1945 – Peste 25.000 de cetăţeni ai Aradului, au manifestat pentru un Guvern al coaliţiei politice numită Frontul Naţional Democrat (FND), condus de Partidul Comunist Român (PCR). Pe platoul din faţa Primăriei, s-a scandat îndelung, cerându-se pedepsirea asasinilor poporului, a tendinţelor fasciste şi legionare din partidele istorice (PNŢ şi PNL). Mitingul a avut loc ca răspuns la atacarea de către bande de terorişti-legionari, înarmate cu pistoale automate şi grenade a uzinelor Malaxa din Bucureşti, când au avut loc şi atentate asupra lui Gheorghe Apostol – preşedintele Confederaţiei Generale a Muncii şi a lui Lothar Rădăceanu – ministrul Muncii.

1901 – În şedinţa Asociaţiei Kolcsey, s-a hotărât construcţia Palatului Cultural, cu spaţii care să adăpostească un mausoleu al martirilor de la 1848, muzeu de istorie, etnografie, artă, bibliotecă, sală de lectură şi conferinţe.

Schița

1950 – S-a născut la Răducăneni (Iaşi), Ion Iancuţ, sculptor, autor al unor lucrări de artă monumentală, în Ineu şi Căsoaia.

Ion Iancuţ