1744 – La ordinul Vienei, în Comitatul (judeţul) Arad, au fost încorporate cercurile administrative (plăşile) Ineu şi Zărand, preluate de la Comitatul Zărandului, care a fost constant restrâns în ideea desfiinţării.
1750 – Printr-un Înalt Decret Imperial semnat de împărăteasa Maria Tereza, au fost desfiinţate ultimele rămăşiţe militare din zona grănicerească a Aradului, create în 1701. Ofiţerilor de carieră le-a fost acordat titlul de nobil dar fără drept de cârciumărit şi măcelărit, grănicerii de rând fiind trecuţi în rândul iobagilor, sau a jelerilor şi supuşi aceluiaşi sistem de dări ca şi restul ţărănimii din comitat.
2005 – A fost sfinţită noua clădire a Bisericii Reformate din Gai. La eveniment au participat trei episcopi din culte creştine diferite: Laszlo Tokes, (Reformat), Timotei Seviciu (Ortodox român) şi Mozeş Arpad (Evanghelic-Lutheran), însoţiţi de un sobor de preoţi. Primele demersuri, pentru construirea unei biserici reformate în Gai au fost făcute în 1956, când s-a propus adaptarea vechiului imobil de cult, prin construirea unui turn. În martie, 1992, actualul preot paroh, Iosif Emeric Czege a reluat ideia reuşind să aşeze, în acelaşi an, la 12 iulie, piatra de temelie a bisericii, după un proiect conceput de arh. Alexandru Madi, cu soluţiile inginereşti de rezistenţă propuse de ing. Czister Kalman. Clădirea se remarcă prin arhitectura deosebită, modernă, spaţioasă, care respectă însă, unele elemente, preluate de la vechea biserică demolată, din Gâlgău. În interior, lăcaşul de cult, este sobru, fără statui şi ilustraţii. Clopotele, au fost aduse din Gâlgău şi Sintea, comunităţi reformate destrămate. Biserica şi preotul Iosif Emerich Czege, au fost amfitrionii primelor trei ediţii ale Zilei Cartierului Gai.
