1835 – A fost numit ca episcop al Aradului, Gherasim Raţ (1835-1850), de numele căruia se leagă definitivarea caracterului românesc al eparhiei ortodoxe a Aradului. A trăit în epoca frământărilor politice din 1848-1849, având un rol important, în mişcarea pentru reînfiinţarea Mitropoliei ortodoxe române a Transilvaniei.
1892 – Într-un raport înaintat guvernului de la Budapesta, subprefectul Comitatului Arad, se arăta alarmat de forța de atracție a ideilor socialiste, care s-au răspândit prin gazetele Partidului Socialist în toate comunele și care au găsit adepți mai cu seamă în rândul sărăcimii. În continuare, din raport rezulta faptul că răspândirea acestei doctrine era și opera militanților din Arad, care în număr mare cutreierau satele comitatului „propagând periculoase idei socialiste“.
1919 – Comisarul guvernal al Aradului, dr. Varjassy, a transmis comandantului Gărzii Naționale Maghiare, să intervină ferm pentru încetarea atrocităților îndreptate împotriva unor locuitori români din Sebiș. „Militarii maghiari care însoțesc trenul de ocupație (blindat), au comis mai multe fărădelegi în Sebiș“, relata,printr-o telegramă, funcționarul economic Nicolae Popescu. Printre altele, se arăta în acest document, „aseară l-au atacat cu armele pe învățător în locuința sa, astfel că acesta a fost nevoit să se refugieze. Au pătruns în biserică de unde au smuls steagul românesc. Pe cumnatul său l-au împuns cu baioneta, în fața casei, apoi au intrat în curte după celălalt cumnat, trăgând arma după el. Au pătruns în locuință și numai intervenția patrulei franceze i-a salvat familia de la moarte sigură. Și sublocotenentul francez, (din trupele coloniale franceze de ocupație – n.n.) s-a convins personal de cele relatate“.
1946 – Pentru a stopa imigrarea în Arad şi odată cu aceasta, cererea crescândă de locuinţe, au început la Primărie, ample lucrări birocratice pentru descongestionarea oraşului. Au fost verificaţi, în ordine alfabetică, pentru a fi scoşi din municipiu, toţi locuitorii stabiliţi înlocalitate după 28 septembrie 1944, oraşul fiind, de la acea dată, declarat închis. Și în anii care au urmat, până în 1990, stabilirea prin imigrare în Arad, se putea face doar pe baza unor aprobări speciale.
1948 – Camera Agricolă a Județului Arad (director ing. agr. Gheorghe Rahoveanu) în baza unor Dispozițiuni al Ministerului Agriculturii și Domeniilor, a anulat toate învoielile de dijmă sau arendare a terenurilor cultivabile, indiferent de proprietar, urmând ca acestea, în viitor să fie exploatate exclusiv în regie proprie.