Cronologie arădeană – 30 aprilie

1911 – La iniţiativa ziarului Tribuna, în sala mare a hotelului Crucea Albă din Arad, s-a desfăşurat cu succes, şedinţa cenaclului Uniunii Scriitorilor Români din Bucureşti, cu participarea lui Cincinat Pavelescu, Emil Gârleanu, Corneliu Moldovan, Al. T. Stamatiad, Victor Eftimiu, Octavian Goga, Ion Agârbiceanu. Dintre aceştia, bucureşteanul Al. Th. Stamatiad (1885-1956) a revenit la Arad, în 1919, ca profesor la Liceul Moise Nicoară, unde a predat limbile română şi franceză timp de aproape un deceniu (1919 – 1928). După debutul în poezie (1904) şi apariţia primului volum de versuri întitulat: Din trâmbiţe de aur (1910), a fost perceput ca un poet simbolist, puternic influenţat de Alexandru Macedonschi. În creaţia litrerară se simte grandilocvenţa, preţiozitatea, efectul sonor al cuvintelor şi exotismul. Premiile acordate de Societatea Scriitorilor Români (1923, pentru volumul Cetatea cu porţile deschise), Ministerul Artelor (1923), Academia Română (1935, pentru volumele Pe drumul Damascului şi Peisagii sentimentale) alături de Premiul Naţional pentru Poezie (1938), au confirmat, consacrarea lui Al. Th. Stamatiad ca poet, prozator şi publicist. Opera este completată prin traduceri din clasici ai literaturii universale: Charles Baudelaire, Oscar Wilde, Maurice Maeterlinck, Edgar Alain Poe, Omar Khayam şi antologiile din poezia chineză şi japoneză

Al. T. Stamatiad. Portret de Artachino, 1920.

Vitrina cu cărți semnate de Al. T. Stamatiad.

La Arad, pe lângă activitatea didactică, a fost un constant colaborator al revistei culturale Hotarul. La 15 martie 1925, a înfiinţat revista lunară Salonul Literar, care însă, din lipsa resurselor financiare nu a rezistat mult timp, ultimul număr fiind editat în mai 1926.

1946 – A fost dat publicităţii Decretul – Lege pentru reglementarea destinaţiunii unor bunuri care nu mai erau necesare armatei, provenite din rechiziţii şi nu mai corespundeau serviciului, în urma instaurării păcii: animale (boi, cai), trăsuri, harnaşamente, biciclete, autovehicole (autoturisme, autocamioane, autodube, autobuse, motociclete, tractoare). Acestea, urmau a fi distribuite titularilor şi posesorilor de bonuri de rechiziţii, iar cele rămase, să fie vândute la licitaţie.