1833 – A fost semnat la Arad, contracul de asociere al acţionarilor pentru construirea Canalului Morilor. Încă din vechime locuitorii Ţării Zărandului, sufereau datorită deselor revărsări ale apelor din Bazinul Crişului Alb, însoţite de inundaţii catastrofale. Pentru a remedia acest neajuns, dr. Beszedes Joszef (1787-1852), inginer hidrolog, filozof şi politician important al Ungariei, a propus devierea surplusului de apă din Crişul Alb, într-un canal, care urma să fie săpat în sudul râului şi paralel cu acesta, de la Buteni până la Gyula. Deoarece apa urma să curgă gravitaţional, pe o diferenţă de nivel de peste 50 m, Beszedes Joszef a preconizat, ca prin intermediul a 54 roţi hidraulice, să asigure funcţionarea a 15 mori moderne, putându-se astfel demola numeroasele instalaţii ţărăneşti arhaice, care şi ele contribuiau la împotmolirea albiei Crişului Alb şi producerea de inundaţii. Geniala idee, susţinută de palatinul Joszef Nador (arhiducele Iosif de Habsburg) şi de alţi politicieni ai vremii, a atras interesul proprietarilor din zonă care au văzut în această lucrare, o investiţie profitabilă. Lucrările începute în septembrie 1833, au durat şapte ani, dând de lucru unui mare număr de oameni din satele limitrofe. Deşi s-a lucrat cu tehnica primitivă de atunci (hârleţ, lopată, târnăcop, carul cu boi), dimensiunile lucrării erau neobişnuite, unice pentru acele vremuri: 91,9 km lungime, 24 m lăţime şi 12 m adâncime. În paralel au fost edificate morile, nişte construcţii solide, cu depozite încăpătoare, ridicate pe mai multe nivele şi dotate cu turbine hidraulice moderne, de mare eficienţă. La 5 noiembrie 1840, canalul a fost umplut cu apă, pe toată lungimea sa, iar morile au început să funcţioneze, întreaga construcţie, primind numele: Canalul Morilor, Palatinul Joszef (Nador) de pe Crişul Alb. Deşi vechile instalaţii de măcinat cereale au ajuns azi nişte ruine, umbre posomorâte ale gloriei de altădată, Canalul Morilor rămâne azi drept unul din cele mai interesante, curajoase şi eficiente realizări hidrotehnice şi de gospodărire a apelor de la mijlocul secolului al XIX-lea din părţile Aradului.
