1907 – A fost inaugurat în clădirea de pe strada Gheorghe Lazăr nr. 1 cunoscută sub numele Casa (Teatrul) lui Jakob Hirschl, primul cinematograf stabil din Arad, numit Urania. Sala de spectacole a fost modificată după planurile arhitectului Ioszef Steiner, fiind adăugat un balcon. Ultimii săi proprietari din 1945, până la naţionalizarea din 1950, au fost: Eibenschutz Andrei şi Mandl Arcadie, administratori ai unei firme de organizare a spectacolelor, cu un capital social de un milion lei. Cinematograful, a funcţionat sub diferite nume până în 1967.
1939 – A fost publicată Ordonanţa de Urgenţă semnată de primarul Alexandru Vlad prin care se “interziceau cu desăvârşire pe întreg teritoriul oraşului Arad audiţiile amplificate de radio, cu ferestrele ori uşile deschise, sau în aşa fel, ca transmisiunile să pătrundă în stradă, în curţile caselor sau în imobilele şi locuinţele vecinilor. Contravenţiile constatate de organele poliţiei judiciare, prin dresare de procese verbale urmau să facă o deplină dovadă în justiţie, pentru pedepsirea contravenienţilor în conformitate cu prevederile Codului Penal”.
1944 – A fost publicată Platforma-Program a Partidului Comunist Român (PCR), adresată tuturor forţelor democratice, prin care se prevedea înfăptuirea unei largi reforme agrare prin exproprierea proprietăţilor mai mari de 50 ha şi împroprietărirea ţăranilor cu pământ puţin, sau fără pământ. Cei care luptau pe front împotriva fascismului german urma să fie avantajaţi la împroprietărire.
1984 – A avut loc, fără nici o festivitate vernisajul lucrării monumentale, în tehnica mozaic Victoria Socialismului. Lucrarea, a fost realizată corespunzător principiilor tematice şi estetice ale epocii comuniste de artistul bucureştean Mihai Mănescu. Suprafața de 510 metri pătraţi a fost acoperită cu material ceramic de bună calitate, respectiv gresie simplă şi glazurată, tratată la o temperatură de 1200 grade, fiind folosite 600.000 plăcuţe, care îmbinate asigură caracterul figurativ al lucrării, ce se distinge prin tonurile coloristice predominant calde. Personajele, în număr de 25 bărbaţi şi femei, dispuse pe patru registre, au o mişcare ce sugerează o anumită activitate productivă. La o descriptivare mai atentă, se pot distinge simbolurile emblematice promovate de regimul politic: o ţărancă ce oferă pâine la poarta de intrare a judeţului, un grup de muncitori organizaţi pentru defilare, s-au o mamă cu un copil în braţe. În rest, spaţiul este animat de siluete ce reprezintă meserii specifice Aradului acelor vremuri: sondor, strungar, turnător, ţesătoare, textilistă. Toţi sunt tineri, svelţi, orientaţi spre axa de simetrie centrală ce traversează imaginar mozaicul. În prezent, la bază mozaicul este obturat în parte de vegetaţia arboricolă înaltă, netoaletată.
