1774 – Margareta Bibics, şi-a autentificat testamentul prin care a lăsat o sumă importantă pentru dezvoltarea învăţământului din Sântana.
1898 – Episcopul Ioan Meţianu, a transmis tuturor parohiilor o circulară prin care se prevedea că, „în urma incidentului trist şi dureros din 29 august/10 septembrie 1891, când împărăteasa şi regina Elisabeta a fost victima unei mâuni sacrilege şi a încetat din viaţă, preoţii, în afară de tragerea clopotelor, arborarea steagului de doliu şi a serviciului divin de parastass, vor îndeplini îndemnurile Ministrului Ungar al Agticulturii, pentru sădirea unor arbori trainici care-şi pleacă coroana, cum sunt sălciile din Babilonia, frasinii şi fagii, apoi brazii şi gorunii, arborii predilecţi ai fericitei decedate, sau şi orice alţi arbori, putându-se sădi şi pomi roditori, după cum adică vor fi mai potriviţi locului şi climei. Având aceşti arbori şi pomi ei vor purta numele fericitei decedate Împărăteasa şi Regina Elisabeta. Profitând de acest îndemn, pentru efectuării eternizării intenţionate în acest chip, dispunem ca în fiecare parohie să se stabilească ce arbori să se sădească, în curtea bisericii a şcolii, cimitir, rugi (cruci de hotar), precum şi în alte locuri publice, drumuri pe unde trec şi se adăpostesc drumeţii şi sătenii. Pentru aceasta, preoţii se vor îngriji să pregătească din timp gropile şi să procure puieţii. După sădire, aceştia vor fi prevăzuţi cu tăbliţe iscripţionate cu textul: Memoria fericitei Împărătese şi Regine Elisabeta, eternizându-se astfel, pe de o parte, memoria, iar pe de alta, planta să fie scutită de petulanţa pruncilor şi mâinile oamenilor răi“. Se mai menţiona, că „în condiţiile de mai sus, se pot sădi nu numai arbori singuratici ci şi grupuri mai mari, făcând chiar păduriţe, acolo unde terenul permite“. Rezultatele au fost impresionante, plantările fiind semnificative.
1941 – Dintr-o notă informativă a Postului de jandarmi din Semlac rezultă că grupul de minoritari germani maghiarizaţi din comună au refuzat să contribuie la iniţiativa strângerii unor ajutoare pentru iarnă.Deoarece a insistat în acest demers, G. Schmidt, conducătorul grupului etnic german s-a ales cu geamurile sparte şi cu ameninţarea că va fi bătut la prima ocazie.
1944 – Chestorul arădean Ion Stelia şi mai mulţi poliţişti arădeni, au fost distinşi de mareşalul sovietic Rodion Malinovski, cu distincţii, în semn de recompensă pentru arestarea unor spioni şi elemente legionare. Premiile au fost acordate, la primărie (primar avocatul Ion Pălincaş), într-un cadru festiv, de către col. Gucasian, reprezentantul mareşalului Malinovski, însărcinatul Comandamentului Armatei Frontului 2 Ucrainean.