1731 – Episcopul Aradului, Vichentie Ioanovici a fost ales mitropolit la Karlovits (Serbia). În această calitate, ierarhul ortodox i-a convocat la Beograd pe ofiţerii grănicerilor de pe Mureș, Rancu Tekelija și Gheorghe Savici (Arad), Ioan Strba (Nădlac), Pero Seghedinaț (Pecica) şi alţii, propunându-le să părăsească ortodoxia şi să treacă la Biserica Unitariană, dar oferta a fost refuzată. Poziția fermă a ofițerilor de grăniceri a găsit sprijin moral la Isaia Antonovici, noul episcop al Aradului, care s-a opus încercărilor de a lovi în ortodoxia seculară a acestor locuri.
1897 – A început distribuţia publică de energie electrică în Arad, produsă de fabrica de curent construită de firma Ganz din Budapesta (Uzina Electrică).
1919 – Printr-o adresă, căpitanul Moise Rișcuția, comandantul Gărzii Naționale Române din comitatul Arad, dezvăluit Comisarului Guvernamental dr. Varjassy, atrocitățile comise de soldați și gardiști unguri în localitățile Șiria și Mâsca. Căpitanul Rișcuția a cerut insistent retragerea trupelor maghiare din zonă, acestea făcându-se vinovate de provocarea tulburărilor în teritoriile cu populație românească.
1940 – S-a născut la Bistriţa, Ioan Deac, sculptor, autorul unei lucrări de artă monumentală din Căsoaia (Nelinişte, 1980), o transfigurare, până la simbol a tehnicilor militare, din toate timpurile.
1941 – Printr-o scrisoare adresată pretorilor ai plaselor, prefectul Aradului, col. V. Mihăilescu, le atrage atenția că „printre refugiații năpăstuiți, sosiți prin exodul populației refugiate și expulzate din Ardealul vremelnic cedat Ungariei, se strecoară și elemente care caută să profite și să abuzeze de dragostea frățească ce li s-a arătat și au făcut din cerșetorie o adevărată profesie, creindu-și astfel, o existență comodă, fără a munci. Exploatând buna credință și mila sufletului românesc, fiind plasați la lucru, și-au părăsit locurile în mai multe rânduri, continuînd a trăi exclusiv din ajutoare“. În continuare prefectul recomanda, „ca față de acești paraziți de rea credință, să fie luate cele mai drastice măsuri pentru a stârpi lenea și a nu stârni revolta populației cinstite, sistând orice ajutor și asistență, iar cei care se sustrag de la muncă, să fie concentrați în tabere unde să fie forțați să lucreze“.