Cronologie arădeană – 5 martie

1945 În faţa primăriei din Arad, au avut loc ample manifestaţii pentru numirea unui Guvern al coaliţiei FND condus de dr. Petru Groza. Cu referire la partidele istorice (Iuliu Maniu, CIC Brătianu), mulţimea scanda: Moarte lor, Moarte duşmanilor poporului. În acelaşi timp, în jurul Bucureştiului şi-au făcut simţită prezenţa, masive trupe sovietice şi două divizii NKVD, iar Regelui Mihai i s-a transmis mesajul că sovieticii ar fi dispuşi să retrocedeze Ardealul de Nord, administraţiei româneşti şi totodată să fie mai toleranţi în aplicarea condiţiilor de armistiţiu din 12 septembrie 1944, dacă dr. Petru Groza ar fi numit prim-ministru. La Palatul Regal părerile erau împărţite: unii (C. Vişoianu, Savel Rădulescu), consiliau pentru acceptarea noului guvern, alţii (D. Negel, patriarhul Nicodin) propuneau rezistenţa. Regina-mamă susţinea Regenţa, iar Iuliu Maniu şi C. Brătianu cereau Regelui să nu abandoneze ţara.

1953 A murit, la 73 de ani în urma unei hemoragii cerebrale Iosif Vissarionovici Stalin (1879-1953), militant al mişcării comuniste ruse şi internaţionale. Ca secretar general al Partidului Comunist (1922-1953), a condus întreaga activitate politică din Rusia Sovietică. Preşedinte al Consiliului de Miniştri al URSS (1941-1953), în timpul celui de al Doilea Război Mondial (1941-1945), a fost comandant suprem al Forţelor Armatei Roşii (sovietice). În aprilie 1947, a fost investit cu titlul de Cetăţean de Onoare al României. La Congresul al XX-lea al PCUS (1956) activitatea lui a fost considerată drept criminală, iar politica stalinistă de cult al personalităţii personale, drept una greşită. Controversatul conducător sovietic de partid şi de stat, a fost înmormântat la 9 februarie, cu un fast deosebit. Trupul său mumifiat, a fost depus în Mausoleul lui Lenin şi păstrat acolo, până în 3 octombrie 1961, când în URSS a început destalinizarea. După aceea, a fost îngropat lângă zidul Kremlinului.

Iosif Stalin

În Judeţul Arad, portretul lui I.V. Stalin a fost imortalizat în bronz, la 15 octombrie 1945, prin dezvelirea în Radna a unui monument (bust), creaţie a lui Trifu Drăgănescu din Milova. Festivitatea a cuprins discursuri laudative, urmate de o defilare militară, prin faţa statuii. O companie sovietică a dat onorul, iar comandantul ei, lt. col. Morguli, a rostit câteva cuvinte. A participat şi autorul sculpturii, fiind adus de la Milova cu salvarea, deoarece era grav bolnav. De fapt, la scurt timp, după eveniment acesta a murit, fiind omagiat după un an la mormântul său din Radna, de către organizaţia locală şi judeţeană a PCR. Monumentul a fost demolat după 1956.

1954 – A început procesul poliţiştilor inculpați în uciderea în beciurile Siguranței din Arad a comunistei Ocsko Terezia. Completul de judecată alcătuit din judecătorul Octav Rotărescu cu asesorii populari Ştefania Trandafir şi Ioan Popa, a constatat că la 16 octombrie 1940 comunista Ocsko Terezia, după ce a fost ucisă în bătaie de Corneliu Preda, chestorul poliţiei legionare din Arad împreună cu poliţiştii Ioan Ţărău şi Nicolae Rădăşan a fost îngropată în curtea lui Preda din strada Radu Filipescu, (azi Ceaikovski) nr. 25.

Bustul lui Ocsko Terezia (autor Veturia Ilica, 1974)

A doua zi a fost dezhumată şi cu ajutorul lui Teodor Mureşan, şoferul Chesturii Poliţiei Militare, iar corpul tranportat şi aruncat în Mureş. Avocaţii Tiberiu Coracu, Ilie Pătraş şi Nicolae Popescu, recunoscând că probele erau concludente, ancheta stabilind corect vinovăţia criminalilor, au cerut circumstanţe atenuante Cei trei incriminaţi: Corneliu Preda, Ioan Ţărău şi Nicolae Rădăşan, au fost condamnaţi la moarte, averea fiindu-le confiscată, şoferul Teodor Mureşan, care a transportat cadavrul, urmând să ispăşească pedeapsa de muncă silnică pe viaţă, 10 ani de degradare civică şi confiscarea averii (Ziarul Flacăra Roşie, 5 martie 1954).

Prima publicare: 2020-03-05 @ 08:26