Cronologie arădeană – 6 octombrie

1849 – Au fost pronunţate de către Tribunalul Militar din Cetatea Aradului, 489 sentinţe din care, 219 condamnări la moarte, între care se găseau şi cei 13 generali participanţi la lupta armatei revoluţionare maghiare. După executarea generalilor, autoritatea imperială s-a dovedit a fi clementă dispunând la începutul lunii februarie 1850, comutarea sentinţelor marţiale. Venind personal în cetate, împăratul Franz Joszef I a dispus în iunie 1852, pentru ofiţeri, o serie de graţieri, amnistieri şi comutări de pedepse, astfel că, etapizat, până la 4 mai 1857, toţi prizonierii politici au fost eliberaţi din închisorile imperiului.

Imagine de epocă cu portretele celor 13 Generali Martiri ai Revoluției ungare de la 1848

1890 – A fost dezvelită cu mare fast, în Szabadsag ter (azi Piaţa Avram Iancu) statuia Deşteptarea Libertăţii, operă a sculptorului Zala Gyorgy, arhitect Schikedanz Adalbert. Printre invitaţi, se afla şi pictorul Munkacsy Mihaly, fost ucenic în Arad.  Demolat în 1925, monumentul a fost reamplasat din 2005 în Parcul Reconcilierii Româno-Maghiare, alături de Arcul de triumf al revoluţiei române de la 1848.

Sculptura este valoroasă din punct de vedere artistic, mai ales prin echilibrul proporţiilor şi monumentalitate. Înaltă de 16 m, lucrarea alcătuită din şapte personaje, se constitue într-un grup statuar alegoric, care aduce omagiu eroilor Revoluţiei ungare din 1848-1849 şi în speţă, celor treisprezece generali ai armatei revoluţionare maghiare, executaţi la Arad, pe 6 octombrie 1849. Realizată, în spiritul unei monumentalităţi academizante, impregnată de mentalitatea eroizantă de sorginte romantică, ideile sunt exprimate clar, prin şase microteme, într-un mod uşor de înţeles, fiind folosite exclusiv mijloace artistice. A fost demontată în 1925 și repusă pe soclu în 2005 alături de Arcul de Triumf al Revoluției române din 1848 (autor Ion Bolborea), pe un spațiu numit Parcul Reconcilierii Româno – Maghiare.

Monumentul Deșteptarea Libertății din Piața Avram Iancu (Demontată în 1925)
. Parcul Reconcilierii Româno – Maghiare

1944 Uniunea Oamenilor Muncii Maghiari din România (Madosz), şi-a exprimat adeziunea la Platforma – Program elaborată şi propusă de conducerea PCR. În actul de acceptare, semnat de Kurke Gherasim şi David Alexandru, se menţionează printre altele: “Noi ungurii din România, nu putem despărţi pentru nici un moment soarta noastră de cea a fraţilor noştri români. Uniunea pe ţară a muncitorilor unguri din România a fost şi în trecut adeptă a conlucrării paşnice între cele două popoare. A trăit strâns legată de urmaşii lui Horia Cloşca şi Crişan. Ea cere acuma să strângă şi mai mult  această legătură în spiritul lui Buday Nagy Antal şi al lui Gheorghe Doja”. În Apelul Madosz–ului (Uniunea Oamenilor Muncii Maghiari din România) exprimat cu acest prilej, se scria printre altele: “Madosz-ul a protestat printre primii împotriva Dictatului de la Viena, care a nesocotit voinţa populaţiei ardelene şi a rupt în două pământul Transilvaniei, prefăcându-l în mijloc de şantaj războinic al imperialismului nemţesc hitlerist. Madosz-ul sprijină din toate puterile eliberarea populaţiei Transilvaniei de Nord, a poporului român şi a fraţilor noştri maghiari şi secui de domnia bandiţilor hitlerişti şi a magnaţilor maghiari reacţionari”.