
1835 – S-a desfăşurat cu succes, prima intervenţie cu hipocisterne şi pompe manuale, a Asociaţiei Pompierilor Voluntari din Arad (înfiinţate în 1834), la incendiul locuinţei comerciantului Bujanovici. Drept recompensă, Primăria, le-a plătit celor 13 pompieri voluntari, toate impozitele pentru anul în curs.
1850 – În drumul său spre Viena, Avram Iancu (1824-1872) eroul Revoluţiei românilor din Transilvania de la 1848, a poposit la Arad. A stat la hanul Mielul Negru, o ospătărie care se afla la colţul intersecţiei Bulevardul Revoluţiei cu Str. I.C.Brătianu. În scurtul său popas, Avram Iancu s-a întâlnit cu protopopul şi viitorul episcop al Aradului, Ioan Raţ, care avea misiunea de a întreţine legăturile între revoluţionarii români ardeleni şi cei din Arad. Numele lui Avram Iancu este legat şi de satul Cuvin din apropierea Aradului. Documentele vremii atestă faptul că în această localitate, pe strada principală, în locul unde se află casa cu nr. 24, după evenimentele din 1848, au avut loc mai multe întâlniri ale conducătorilor români ai luptei pentru drepturi naţionale. În aprilie 1850, a fost proiectată aici organizarea unei adunări populare la care a fost invitat şi Avram Iancu. Deşi lipsesc documentele despre desnodământul evenimentelor, tradiţia populară relevă faptul că întrunirea a avut loc şi a fost condusă de tânărul şi îndrăgitul avocat.

1962 – A murit în Timişoara, dr. Petru Spânu (1894-1962), specialist în creşterea cailor de rasă, membru corespondent al Academiei Române, primul rector al Institutului Zootehnic şi Medicină Veterinară, înfiinţat la Arad, în 1948. Îndeobşte era perceput ca un om falnic, frumos, cu o ţinută elegantă de jocheu, exigent, înzestrat cu spirit milităros, dar şi cu multă afectivitate. Participa ca invitat de onoare, la concursurile hipice europene, fiind solicitat să prezideze congrese internaţionale de medicină veterinară. Fiind unanim apreciat ca specialist în creşterea calului, cu rezultate certe în perfecţionarea rasei Nonius a participat la numeroase manifestări ştiinţifice de anvergură şi Congrese internaţionale în Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, Ungaria, fiind membru al Cercului Ştiinţific al Medicilor Militari şi Civili din Cluj, al Asociaţiei Medicilor Veterinari din România, vicepreşedinte al Societăţii Franceze pentru Încurajarea Creşterii şi Îmbunătăţirii Calului din Provinciile Româneşti Transcarpatine. Ca o recunoaştere a meritelor sale didactice şi ştiinţifice, în 1955 a fost ales Membru Corespondent al Academiei Române şi transferat ca profesor, şeful Catedrei de zootehnie, de la Institutul Agronomic din Timişoara. Astăzi, a mai rămas ca o frumoasă amintire, o ideie generoasă frântă prea devreme, urmele primei alcătuiri universitare create de Petre Spânu, persistând însă în memoria multora ca un segment fecund din istoria culturală arădeană.
