1785 – S-a desfăşurat la Zlatna, festivitatea premierii celor care au contribuit „la prinderea sceleraților“ Horia și Cloşca. A fost recompensat cu 30 de galbeni și o medalie protopopul Iosif Adamovici, cel care i-a îndemnat pe țărani să-i prindă pe capii răscoalei și câte 10 galbeni celor 7 țărani care au ajutat la arestarea lor. Premiul pentru prinderea lui Crișan, în valoare de 300 galbeni s-a împărțit mai târziu între Popa Moise din Cărpiniș și ceilalți 13 țărani. Au mai fost distinși: vice-colonelul Kray cu înaintarea în grad, ofițerii trupei cu câte 50 galbeni, subofițerii cu 3 galbeni, iar soldații cu câte doi galbeni fiecare. Episcopului Nichitici, i s-au plătit 1.000 de florini pentru cheltuielile din timpul revoluției, iar episcopului Petru Petrovici din Arad – 800 de florini. Comuna Țebea, singura din tot Zărandul care nu a luat parte la Revoluție și care dimpotrivă a dat azil mai multor nobili persecutați, a fost eliberată de impozite pe timp de un an, iar preotul Ioan Mariș de acolo, a primit o medalie de aur și un adaus de 200 florini la salariul anual. O scrisoare de mulțumire autografă a Împăratului Iosif al II-lea a fost trimisă domnitorului Mihai Șuțu printr-un trimis special, care a fost primită printr-o festivitate la care au participat 90 boieri.
1869 – La Timişoara a avut loc, Conferinţa de constituire al Partidului Naţional Român din Banat, în frunte cu Alexandru Mocioni (1841-1909). În organul de conducere, au fost aleşi avocaţii arădeni Lazăr Ionescu, Mircea V. Stănescu şi învăţătorul Petru Popovici
1915 – S-a născut la Tocileni – Stânceni (judeţul Botoşani), Toader Arăpaşu, cu numele de monah Teoctist (1935), fost episcop al Aradului (1962 – 1973), patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1986-1999), Membru de Onoare al Academiei Române. Din inițiativa episcopului Teoctist, au început în 1964, lucrările de amenajare a Colecției de artă veche bisericească de la mănăstirea Sfântul Simion Stâlpnicul din Gai, inaugurată la 23 octombrie 1967.
1931 – A murit Ioan Vidu (n. Mânerău Bocsig, 1863), profesor şi dirijor coral la Arad şi Lugoj, compozitor şi animator al vieţii muzicale româneşti din Banat. După absolvirea cursurilor preparandiale din Arad (1881), Ion Vidu, a funcţionat ca învăţător înla Seleuş. Chemat la Arad, de episcopul Ioan Meţianu, a fost numit în 1887, profesor de muzică corală la Institutul Pedagogic Diecezan (Preparandie). În anul următor (1888), la insistenţele parohiei Ortodoxe Române din Lugoj, a ocupat postul de învăţător la şcoala primară de acolo, oraş în care a rămas până la sfârşitul vieţii. Prin studii şi călătorii în Italia, s-a perfecţionat în arta muzicală, devenind un dirijor şi compozitor remarcabil. Prin întemeierea Asociaţiei Corurilor şi Fanfarelor a impulsionat mişcarea artistică dirijorală şi muzicală a Banatului. După 1918, a fost numit profesor de muzică la Liceul Coriolan Brediceanu şi inspector general la Ministerul Invăţământului. Meritele sale, au fost recunoscute şi prin acordarea în 1929, cu prilejul pensionării, a decoraţiilor Steaua României în grad de ofiţer şi Coroana României în grad de comandor.
1919 – Consiliul Dirigent din Sibiu, constituit în urma Hotărârii Marii Adunări Naționale de la Alba Iulie (1 decembrie 1918), în dorința reorganizării teritoriului unit cu Regatul României, a instituit denumiri românești structurilor din administrație și justiție. Astfel termenul de comitat (varmegye, medye) a fost înlocuit cu cel de județ, iar cercul (jaras) cu plasa. În același timp a fost schimbată denumirea funcțiilor administrative, fiind introduse funcțiile de prefect, subprefect, primpretor, pretor, notar etc.