Cronologie arădeană – 8 iulie

1896 – A fost dată în funcţiune reţeaua judeţeană de telefonie, care lega 96 abonaţi din 25 localităţi.  În oraş, localitatea unde telefonia a fost introdusă în 1885, într-o clădire dărăpănată pe strada Lucian Blaga, existau 510 telefoane, număr care a crecut la 732 în 1908, an în care s-au derulat aproape 5 milioane de convorbiri locale şi peste 24 mii internaţionale, cu Viena şi toate oraşele din Ungaria.

1833 – A avut loc ceremonia de așezare a pietrei de temelie a Spitalului Municipal din Arad. Clădirea a fost construită la început, cu un singur nivel, care încadra o capelă cu clopotniță sfințită în 1835 și deservită de călugării franciscani minoriți.

1910 – S-a născut la Ujgorod (Ucraina Subcarpatică), pictorul Nicolae Chirilovici, unul din cei mai importanţi colorişti ai Aradului. A început să studieze artele plastice în 1927, în atelierul pictorului academic arădean Friederich Balla. Continând cu Marcel Olinescu, şi-a desăvârşit măiestria la Baia Mare, sub îndrumarealui Ianos Kriszan şi Andrei Mikol. Privită în ansamblu opera lui Nicolae Chirilovici, apare ca o sinteză remarcabilă a esteticii promovate de Şcoala băimăreană  îmbinată cu unele particularităţi ale picturii româneşti interbelice. Inspirându-se din peisajele generoase ale Podgoriei Aradului, Lunca Mureşului şi priveliştile citadine, Nicolae Chirilovici, a redat spectacolul colorat al naturii, într-o înfăţişare proaspătă şi reconfortantă. În viziunea sa, culoarea fiind suverană, obiectele fiind tratate bidimensional, ca nişte suprafeţe colorate. Prin aceste elemente, opera pictorului arădean Nicolae Chirilovici, constituie o contibuţie valoroasă la patrimoniul cultural naţional.

               

                1929 – S-a născut la Cermei (judeţul Arad), Emil Vitroel (1929-2001), sculptor, coautor al Monumentului Eroilor de la Păuliş (1974), fost preşedinte al Filialei din Arad a Uniunii Artiştilor Plastici timp de mai multe decenii. În viaţa artistică a Aradului, Emil Vitroel a intrat în 1956,  prin busturile de factură realistă, a lui Vasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale, Friedrich Schiller şi Maxim Gorki, expuse în holul Teatrului Clasic Ioan Slavici. Treptat în tratarea sculpturii Emil Vitroel a introdus deformări expresioniste, care a găsit corespondenţe în constructivismul cubist aplicat mai ales la motivul predilect al artei sale, care a fost femeia. Unele figuri create de Emil Vitroel par făpturi ireale, ciudate, altele primesc contorsiuni accentuate. Ele au fost realizate mai ales prin tehnica cioplirii directe şi mai puţin prin modelaj, fiind supuse ulterior unui finisaj perfect prin şlefuire cu stăruinţă şi răbdare. Privită în ansamblu, arta lui Emil Vitroel, se descoperă azi ca o alternanţă de suprafeţe şi linii convexe şi concave, un joc de curbe desfăşurate amplu, ce închid formele într-un tot armonios.