Cronologie arădeană – 9 decembrie

1897 – Fruntaşul Partidului Naţional Român din Transilvania, dr. Ioan Raţiu, l-a invitat la Sibiu pe dr. Ştefan Cicio-Pop, pentru a discuta modul cum poate fi înlăturată opoziţia grupării formate în jurul ziarului arădean Tribuna Poporului.

1930 – Din Raportul Chesturii Poliţiei din Arad, privind izbucnirea grevei la Intreprinderea Textilă (ITA), rezultă că la orele 10 şi jumătate, au încetat lucrul aproximativ 200 muncitoare din două secţii. Organele poliţieneşti care se aflau în apropiere, sesizate de direcţiunea fabricii le-a împrăştiat, trimiţându-le acasă. Două dintre ele (Vigh Ecaterina de 24 ani şi Szina Ecaterina de 30 ani), bănuite de instigaţie au fost reţinute. După o jumătate de oră, alt grup de 60 muncitoare, s-au strecurat în apropierea poliţiei, cu intenţia de a manifesta pentru eliberarea lor, dar au fost şi acestea împrăştiate. La ora 14 grupa de muncitoare care urma să intre la lucru nu s-a prezentat, dar au început să facă agitaţie pe străzile din jur şi la târgul săptămânal din apropiere. În total la ITA la consemnul dat de elemente comuniste, au sistat lucrul în semn de simpatie pentru şomeri, 1850 muncitoare. Din cele 110 muncitoare înaintate poliţiei au fost reţinute patru şi predate  spre cercetare Parchetului Tribunalului local, pentru acuzația de  instigare la grevă.

1941 –În vederea combaterii speculei, Primăria municipiului Arad, a introdus cartele pentru distribuirea alimentelor de primă necesitate. În acest sens a fost rechiziţionat grâul necesar populaţiei pentru următoarele 3-4 luni, solicitându-se guvernului suplimentarea pentru arădeni a cotei de 12 vagoane ceapă, 6 vagoane fasole, 40.000 kg. ulei, zahăr, talpă de bovine, săpun vegetal şi altele. De asemenea s-a interzis scoaterea din judeţul Arad a zarzavaturilor de orice fel, a animalelor, păsărilor, ouălor, untului. Prefectura a cerut guvernului înmulţirea controlorilor, aceştia fiind recrutaţi din rândul funcţionarilor, care pe baza unei legitimaţii să poată verifica gestiunile şi să denunţe, alături de întreaga populaţie cazurile de speculă.

1944 – Primăria capitalei a dat o recepţie în onoarea ministrului A.I.Vâşinski, care urma să plece din România după un ceremonial deosebit. Timp de o lună cât a stat în Bucureşti, înaltul demnitar sovietic a avut un statut de vice-rege. Portretul său apărea frecvent în presa românească înserând audienţele şi recepţiile date, în timp ce ale  şefului statului român şi primulului ministru lipseau sistematic. Din sursă documentară americană se spune că înainte de plecare, Vâşinski ar fi declarat Regelui Mihai I: „Nu dorim ca România să fie un stat comunist, ci dorim ca să avem un vecin care să ne fie prieten“.